Campylobacter IgG - serologie

Genul Campylobacter cuprinde bacili Gram negativi, mici, nesporulați, cu formă curbată sau de S, ce cresc în atmosferă de 5-10% oxigen, fiind considerați microaerofili. Campylobacter jejuni este recunoscut ca fiind una dintre principalele cauze ale bolilor diareice bacteriene în multe tări dezvoltate.  

Aceste bacterii sunt larg răspândite în natură, fiind prezente în intestinul a numeroase specii de mamifere (porci, vaci, capre, oi, câini, pisici, rozătoare) și păsări (pui, curcani), precum și în apa contaminată cu materii fecale. Mecanismul de transmitere al infecției la oameni nu este pe deplin elucidate.

Infecția este rezultatul ingestiei alimentelor nepreparate corespunzător. Cazurile severe de enterită cu Campylobacter jejuni au fost datorate laptelui nepasteurizat și unor defecțiuni în sistemul de canalizare. Carnea insuficient preparata termic, în special cea de pui, a fost de asemenea asociată cu infecția.

Nu toate infecțiile cu Campylobacter devin simptomatice. Printre factorii implicați în apariția bolii manifeste se numără: mărimea inocului bacterian care ajunge în intestinul subțire, virulentă tulpinii infectante, imunitatea specifică a gazdei față de patogenul ingerat.

Manifestarile clinice în enteritele determinate de Campylobacter jejuni nu se deosebesc de cele cauzate de alți agenți etiologici ai bolii diareice acute, ca Salmonella și Shigella. După o perioada medie de incubație de 3-4 zile, infecția se localizează în jejun, ileon și apoi în colon și rect. Mucoasa apare ulcerata, edematiata, sangeranda, cu abcese criptice și infiltrate cu PMN și eozinofile în lamina propria.

Simptomatologia persistă o săptămâna, infecția se poate croniciza dar, în general, este autolimitantă și controlată dacă pierderile hidroelectrolitice sunt înlocuite. La copii manifestările clinice sunt diareea, uneori sanguinolenta, febră, durerile abdominale și vărsăturile, iar în mod excepțional pot apărea complicații meningeale și encefalopatii.

Infecțiile cu Campylobacter jejuni se pot asocia cu colecistită, pancreatită, hepatită, peritonită, ulcere hemoragice la nivelul ileonului terminal sau cu complicații extraintestinale cum sunt: miocardita, pericardita, sindromul hemolitic-uremic, glomerulonefritele, eritemul nodos, vasculita, celulita.

Complicațiile tardive care pot aparea sunt: artrita reactiva și sindromul Guillan-Barré (polinevrită acută idiopatică). Sindromul Guillan-Barré este o consecință neobișnuită a infecției cu Campylobacter jejuni (se estimează o prevalență de 1 la 2000 infecții), care se manifestă la 2-3 sâptămâni de la episodul diareic. Aproximativ 30% dintre pacienții cu această complicație neurologică asociază în mod caracteristic cu o infecție recentă cu Campylobacter jejuni. La baza acestei asocieri stă probabil mimetismul molecular aparent între antigenele Campylobacter jejuni și gangliozidele neuronale.