Acid uric seric - Acid uric in sange, Acid uric, UA

Acidul uric reprezintă produsul final de degradare a purinelor din structura acizilor nucleici. Cea mai mare cantitate de acid uric este produsă prin intermediul ficatului și al mucoasei intestinale. Eliminarea acidului se face pe cale renală (prin urină) în proporție de două treimi, cealaltă treime fiind eliminată pe cale gastrointestinală.

Existența unui nivel crescut de acid uric în sânge (hiperuricemie) reprezintă un factor de risc care generează dereglări metabolice și poate apărea în mai multe situații:

• afecțiune care scade capacitatea de eliminare a acidului uric (de exemplu, insuficiență renală);
• degradare anormală, accelerată a acizilor nucleici (de exemplu, gută);
• afecțiuni în care este distrus un număr mare de celule (de exemplu, leucemie);
• aport crescut de alimente sau băuturi cu conținut ridicat de purine: alcool (berea), unele tipuri de carne, unele tipuri de pește;
• preeclampsie.

Detectarea unor concentrații serice scăzute de acid uric este foarte rară și de obicei nu este însoțită de probleme de sănătate.

Dozarea acidului seric este relevantă atât pentru femei, cât și pentru bărbați, însă este important de luat în considerare că bărbații încep să producă cantități mai mari de acid uric seric după ce intră la pubertate, în schimb femeile au nivel scăzut de acid uric seric până după menopauză, când valorile ajung similare cu cele ale bărbaților.

Indicațiile de efectuare a testului sunt multiple:

• diagnosticul și monitorizarea pacienților cu gută;
• diagnosticul afecțiunilor renale;
• monitorizarea pacienților cu cancer care sunt tratați prin chimioterapie/radioterapie (terapia folosită pentru cancer distruge un număr mare de celule, atât tumorale, cât și sănătoase, care duce la descărcare de cantități mari de purine, cu formare de acid uric).

Guta este cea mai populară afecțiune în care se detectează concentrații crescute de acid uric seric și simptomele de alarmă sunt durere intensă, inflamație, căldură locală, culoare roșie și impotență funcțională a unei articulații. În marea majoritate a cazurilor este afectată articulația halucelui (degetul mare de la picior). Este produsă prin acumularea de acid uric la nivelul articulațiilor.

Hiperuricemia se poate datora și unei afectări renale, cea mai frecventă fiind litiaza renală (popular pietre la rinichi), manifestată clinic prin:

• dureri intense abdominale și în zona lombară a spatelui;
• dureri prezente la urinat;
• urină cu sânge (hematurie) sau tulbure, cu miros neplăcut;
• greață și vărsături;
• febră și frisoane.

Pentru determinarea concentrației serice de acid uric se recoltează o cantitate mică de sânge venos din plica cotului, după dezinfectarea riguroasă a zonei alese. Nu necesită pregătiri speciale, însă se recomandă evitarea consumului de alimente sau băuturi cu câteva ore înainte.

Este important de luat în considerare că o serie de medicamente sau suplimente pot influența rezultatele testelor, cum ar fi aspirina, ibuprofenul, vitamina C în doze mari, precum și consumul de alcool. Prin urmare, toate acestea trebuie menționate medicului, pentru orientarea unui diagnostic corect.

În funcție de boala suspectată, medicul poate recomanda efectuarea unor teste adjuvante:

• analiza lichidului sinovial recoltat din articulația afectată, în cazul gutei;
• dozarea acidului uric urinar;
• urocultură, în cazul suspiciunii de litiază renală.