Acizi biliari

Acizii biliari primari, cunoscuți și sub denumirea de săruri biliare (acidul colic și acidul chenodeoxicolic) sunt produși de către ficat din colesterol. Apoi, pentru a le crește solubilitatea sunt conjugați cu glicină sau taurină. Aceștia sunt secretați în bilă și depozitați în perioada dintre mese în vezica biliară (colecist).
    

În momentul când vezica biliară este stimulată de ingestia de alimente, aceasta eliberează acizii biliari în duoden, unde își îndeplinesc cel mai important rol – fiind esențiali pentru absorbția de grăsimi (colesterol, trigliceride, vitamine liposolubile). Ajunși în intestin, acizii biliari sunt reabsorbiți în ficat în proporție de 95%, prin urmare se pierde o cantitate foarte mică prin fecale.

Acizii biliari care ajung totuși în colon sunt metabolizați de flora microbiană locală și transformați în acizi biliari secundari (acid dezoxicolic și acid litocolic).

Dozarea acizilor biliari este utilă pentru diagnosticul unei suferințe hepatice, pentru evaluarea eficienței tratamentului la pacienții cu hepatită, însă principala indicație o constituie diagnosticul colestazei de sarcină.

Colestaza intrahepatică de sarcină afectează femeile însărcinate, cel mai frecvent la sfârșitul celui de al 2-lea trimestru sau în al 3-lea trimestru. Această afecțiune este manifestată clinic prin:

• prurit intens (mâncărime a pielii) pe suprafețe mari din corp;

• icter (culoarea galbenă a pielii și a mucoaselor);

• greață;

• vărsături;

• lipsa poftei de mâncare;

• modificarea culorii scaunului și a urinei.

Deși colestaza intrahepatică de sarcină este o afecțiune tranzitorie și nu ridică mari probleme de sănătate pentru mamă, ea poate avea efecte severe asupra fătului în lipsa tratamentului adecvat: naștere prematură, insuficiență respiratorie sau chiar deces fetal.

Prin urmare, diagnosticul pozitiv,  pus pe baza concentrației serice crescute a acizilor biliari totali, este important întrucât poate orienta decizia de tratament.

Dozarea serică a acizilor biliari presupune recoltarea unei cantități mici de sânge venos din plica cotului, după dezinfecția locală a zonei alese. Această procedură nu necesită pregătire specială, însă se preferă ca recoltarea să se realizeze a jeun (pe nemâncate).

Se recomandă efectuarea concomitentă a altor teste hepatice adjuvante:

• aminotransferazele hepatice (AST, ALT) pot fi normale sau ușor crescute;
• fosfataza alcalină (ALP) este aproape întotdeauna crescută la femeile cu colestază intrahepatică de sarcină.