-
3 zile lucrătoare
ADN viral hepatita B
Termenul de hepatită serică a fost introdus de MacCallum în 1947 și adoptat de OMS in 1973 ca și Hepatita B. O noua era în istoria hepatitelor virale a început o dată cu descoperirea antigenului Australia, ulterior denumit antigenul de suprafață al hepatitei B, în 1965 de către Blumberg.
Virusul hepatic B este endemic în lume și este transmis prin contact direct cu lichidele corpului (parenteral, prin sânge infectat sau contact sexual). Aproximativ o treime din populația globului (2 bilioane) a fost sau este infectată cu VHB.
Peste 350 de milioane de persoane au infecție cronică, ce le conferă un risc înalt de progresie a bolii hepatice spre ciroza sau carcinom hepatocelular (HCC). Se estimează ca hepatita B este cauza a 30% dintre ciroze și 53% din HCC (89% în zonele endemice de hepatită B).
Riscul progresiei de la infecția acută spre infecția cronică este invers proporțională cu vârsta: peste 90% dintre nou-născuții infectați în timpul nașterii (infecția transmisă de la mamă la făt), 30-50% dintre copiii infectați între 1-5 ani. Adulții rămân cu infecție cronică după infecția acută în 5% din cazuri.
Face parte din familia Hepadnaviridae. VHB are 8 genotipuri notate de la A la H, cu o raspandire geografică distinctă. În zona noastră geografică predomină genotipul D. Pacienții infectați cu genotipul A si B au un răspuns mai bun după tratamentul cu interferon comparativ cu cei infectați cu tipul C si D. Genotipurile VHB se implică în progresia bolii și în riscul dezvoltarii HCC.
Hepatocitul este singurul loc în care se replică VHB. Replicarea HVB: 1011 particule virale zilnic, timp de injumatatire de 24 ore.
Prezintă la exterior o anvelopa - AgHBs. Aceasta este o componentă importanța a virusului, se gasește liberă în circulație, limfă, lacrimi, lapte matern, salivă, secreție vaginală, lichid spermatic.
Diagnosticul de hepatită acută/cronică cu virus hepatic B (HBV) este bazat pe prezența markerilor serologici pentru HBV precum Antigenul Hbs, Anti-Hbc IgM sau prezența HBV ADN detectat prin metode de biologie moleculară. Prezența HBV ADN în ser este un marker de replicare activă a virusului hepatic B.
AgHBs este important din punct de vedere al diagnosticului, poate fi detectat prin diverse metode de laborator (imunocromatografie, ELISA, CLIA) permite punerea diagnosticului de infecție hepatică cu virus B.
AgHBs nu pătrunde în celulele infectate o dată cu virusul hepatitic B. Acestea vor fi infectate de componenta centrală care se numește nucleocapsida, formată din:
- ADN (conține informația genetică necesară replicăriiAgHBc nu poate fi detectat în plasmă - se gasește doar în celule și nu poate fi folosit pentru diagnosticul hepatitei cu virus B, însă pot fi detectați anticorpii anti - HBc, care au valoare diagnostică, atât precoce cât și tardiv. AgHBc este clivat enzimatic și din acesta se desprinde AgHBe, care este un indicator important al replicării virale și care poate fi detectat în sânge.
În momentul in care va prezentati pentru recoltarea analizelor, va rugam sa respectati urmatoarele recomandari:
Laboratoarele Clinica Sante efectuează analize medicale în parteneriat cu următoarele companii private de asigurări.
A fost adaugat cu succes in cosul tau de cumparaturi!
Vezi cosul Trimite comandaTrebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.