Anticorp suplimentar pentru imunohistochimie

Cancerul mamar este neoplazia cea mai frecventă la sexul feminin, ocupând locul I între cauzele de deces prin cancer la femei (circa 32% din toate cancerele feminine, 18% din decesele prin neoplazii).

Factori determinanți pentru riscul de cancer mamar:

• Istoricul familial de cancer mamar (rude de gradul I cu cancer mamar);
• Istoricul menstrual (menarhă înaintea vârstei de 11 ani, menarhă după vârsta de 17 ani, menopauza înaintea vârstei de 45 ani, menopauza la vârstele de 45-54 ani, menopauza după vârsta de 55 ani, cu >40 ani-menstruali);
• Ovarectomie înaintea vârstei de 35 ani;
• Cicluri menstruale anovulatorii;
•  Istoricul sarcinilor;
• Alţi factori (istoric personal de cancer mamar, mutaţii ale genelor BRCA1 şi BRCA, vârsta avansată, mastopatii ”cu risc”: hiperplazia ductală/lobulară atipică, fumatul, biopsii mamare prealabile, terapii estrogenice în postmenopauza, expunere în copilărie la radiaţii ionizante, consumul de alcool).

Tința imunohistochimiei este detectarea antigenelor celulare sau tisulare specifice prin aplicarea unor anticorpi marcaţi care pot fi vizualizați prin microscopie optică sau cu fluorescența. Imunohistochimia prezintă o aplicație importantă în diagnosticul tumorilor prin stabilirea liniei de diferențiere în tumorile slab diferenţiate. Majoritatea patologilor folosesc o abordare în trepte, începând cu un set de markeri generici conținând citokeratine (pentru diferențiere epiteliala), markeri melanocitici, CD45 (antigen comun leucocitar pentru diferențiere hematopoietică) și vimentina (pentru diferențiere mezenchimala). În al doilea pas, se acordă atenție unor anticorpi specifici aleși pe baza rezultatelor anterioare.

Dacă se descoperă o metastază cu punct de plecare neprecizat, imunohistochimia poate indica locul de origine.

IHC este importantă și în evaluarea prognosticului și a predicției răspunsului la terapie. Având la dispoziție terapia țintită, determinarea prezenței unei proteine prin IHC poate modifica secvența terapeutică.