Anticorpi specifici Anti-Rh - Anti-D, Anti D, Ac anti Rh (D), Anticorpi neregulați anti Rh (D), Anticorpi antieritrocitari in sarcina

Fiecare dintre cele 4 tipuri de grupe sangvine (A, B, AB și 0) sunt împărțite la rândul lor în 2 subtipuri: RhD pozitiv și RhD negativ. Această clasificare se face în funcție de prezența sau absența antigenului D de pe suprafața celulelor sangvine, care este moștenit genetic. Întrucât gena care determină prezența antigenului D este dominantă, majoritatea populației are grupă Rh pozitiv.

Alături de grupa de sânge ABO, cunoașterea grupei Rh este esențială pentru toate categoriile de vârstă: nou-născuți, copii, adulți și vârstnici, dar în special pentru femeile însărcinate. Efectuarea acestei analize este indicată:

• înainte de transfuziile de sânge (care pot fi necesare în urma unor accidente/patologii);
• înainte de intervenții chirurgicale care au un risc mare de hemoragie;
• în cazul donatorilor de sânge;
• în cazul femeilor însărcinate.

Anticorpii anti-Rh sunt produși doar în cazul în care o persoană cu Rh negativ intră în contact cu sângele de la o persoană Rh pozitiv și majoritatea sunt de tip IgG. Astfel, apar alo-anticorpii care produc reacții imune în organism, împărțite în 2 categorii principale: reacții hemolitice post-transfuzionale și sindromul hemolitic al nou-născutului.

În cazul transfuziilor, respectiv al donatorilor de sânge, este importantă cunoașterea grupei Rh și a existenței/absenței anticorpilor Rh, întrucât transfuziile se fac după anumite reguli: 

• persoanele Rh negativ pot dona atât persoanelor Rh negativ, cât și celor Rh pozitiv, dar ele pot primi doar sânge Rh negativ.
• persoanele Rh pozitiv pot dona doar persoanelor Rh pozitiv, însă pot primi sânge de la ambele grupe de Rh.

În cazul sarcinilor, acest lucru are o importanță deosebită în cazul femeilor cu Rh negativ, pentru că în eventualitatea unei sarcini în care copilul are Rh pozitiv (moștenit de la tatăl cu Rh pozitiv), poate apărea sindromul hemolitic al nou-născutului, care pune în pericol viața acestuia. Există 2 posibilități prin care acest fenomen are loc:

• mama cu Rh negativ a suferit transfuzii cu sânge Rh pozitiv înainte de naștere, astfel apărând anticorpii anti-Rh, care trec prin placentă și se leagă de celulele sangvine roșii ale fătului. Prin urmare, apare anemia hemolitică a nou-născutului, în care anticorpii anti-Rh ai mamei distrug hematiile fătului.
• mama cu Rh negativ la cea de a 2-a naștere a unui copil cu Rh pozitiv. Prima sarcină de acest tip decurge fără nicio complicație, însă în momentul nașterii, o mică cantitate de sânge a fătului intră în contact cu sângele mamei, declanșând producerea de anticorpi anti-Rh. Aceștia, odată produși, vor ataca hematiile celui de-al doilea copil, producând sindromul hemolitic al nou-născutului.

Se consideră că determinarea grupei Rh a mamei și a fătului, respectiv titrul de anticorpi anti-Rh din sângele mamei trebuie efectuate la primul consult medical din cadrul sarcinii, deoarece are importanță vitală. În eventualitatea în care atât mama, cât și fătul au Rh negativ, însă în sângele mamei se detectează anticorpi anti-Rh, aceștia nu pun în pericol sarcina.

Metoda de determinare a prezenței anticorpilor anti-Rh constă în recoltarea unei cantități mici de sânge venos din plica cotului și se recomandă testarea concomitentă pentru grupa sangvină Rh și grupa sangvină ABO, precum și alte teste utile în monitorizarea sarcinii.