Clor seric - Cl, Clor (ser), Cloremie

Clorul seric este cel mai important anion prezent în spațiul extracelular. Acesta are numeroase roluri la nivelul organismului, în special în menținerea echilibrului hidroelectrolitic și acido-bazic, asigurând, astfel, homeostazia. De asemenea, intră în compoziția unor enzime (amilaza salivară și pancreatică, anhidraza carbonică), acidului clorhidric de la nivel gastric și, impreuna cu Na+ seric, participă la menținerea presiunii osmotice din spațiul extracelular. Un alt rol important este cel în menținerea potențialului de repaus și în transmiterea potențialelor de acțiune, fiind principalul ion ce trece la nivelul canalelor GABA-ergice, cu efecte inhibitoare. 

Hipercloremia este rareori simptomatică iar atunci când manifestările apar, acestea sunt asemănătoare celor din hipernatremie (hipertensiune, cefalee). Mai poate apărea afectarea transportului de oxigen la nivelul hemoglobinei, aceasta fiind însă foarte rară. 
Niveluri fals crescute ale clorului seric apar în deshidratare pe când cele reale sunt caracteristice unor boli organice serioase: hiperparatiroidism, acidoză tubulară renală, acidoză respiratorie sau metabolică, eclampsie, diabet insipid (insuficiență suprarenaliană) sau în urma unui traumatism cranio-cerebral cu afectarea centrilor hipotalamici și a intoxicației cu salicilați - dintre care cel mai cunoscut este aspirina. 

Valorile scăzute ale cloremiei apar arareori izolate, fiind, în mod obișnuit, de integrat cu valoarea excreției urinare a clorului, cu restul electroliților serici și urinari (sodiu, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, ion bicarbonat). Se recomandă, de asemenea, dozarea hormonilor ACTH, PTH și a hormonilor steroizi (aldosteron, corticosteroizi). 

In extremă, hipocloremia poate asocia ca manifestare hipoventilație prin mecanism central, aceasta cauzând deshidratare cerebrală a cărei corecție prea rapidă rezultă în edem cerebral, cu comprimarea centrilor respiratori. 

Boli asociate cu hipocloremie sunt bolile ce asociază vărsături sau diaree prelungite, sindroamele Conn, Cushing, Bartter, boala Addison, porfiria acută intermitentă, insuficiență cardiacă congestivă, secreția inadecvată de ADH, consumul nejustificat de medicamente precum diuretice, laxative și unele antibiotice. 

Principiul determinării cloremiei constă în utilizarea unui electrod ion-selectiv. Acesta formează un curent electric prin inducerea deplasării ionului de clor prezent în proba de sânge recoltată de la pacient. Intensitate acestui curent este direct proporțională cu concentrația clorului din probă.