Cultura si analiza cromozomilor din celulele sangelui periferic (CARIOTIP - High Resolution)

Genomul uman, alcătuit din 3 x 109 perechi de baze, este împachetat în 23 de perechi de cromozomi (22 de perechi de cromozomi autozomali și una de cromozomi sexuali). Pentru femei, un rezultat nomal este 46, XX (22 de perechi de cromozomi autozomali și cromozomii de sex – XX). Pentru bărbați, un rezultat normal este 46, XY (22 de perechi de cromozomi autozomali și cromozomii de sex – XY). Alterarea calitativă sau cantitativă a structurii cromozomiale are o incidență de aproximativ 0.37% – 1.86% în populația generală și este responsabilă de peste 50% din avorturile spontane.

Asocierea între anomaliile cromozomiale și patologie a fost demonstrată pentru prima dată în 1959, când s-a arătat că sindromul Down este expresia trisomiei 21. La scurtă vreme, în leucemia cronică granulocitară, avea să fie evidențiat cromozomul Philadelphia, rezultat din translația unei porțiuni din cromozomul 9, ce codifică gena ABL1, la nivelul cromozomului 22, unde se află gena BCR2.

Analiza citogenetică standard se referă la examinarea cromozomilor ulterior bandării lor. O bandă cromozomială este definită ca fiind o porțiune a unui cromozom ce poate fi clar diferențiată de segmentele adiacente, datorită unei colorări mai reduse sau mai intense. Analiza citogenetică se realizează în general pe celule aflate în mitoză, care se divid în mod activ. Celulele cele mai utilizate pentru această analiză sunt cele din sângele periferic.

Etapele acestei analize includ:

1. Tratarea celulelor cu un inhibitor al fusului de diviziune, care împiedică separarea cromatidelor în timpul metafazei, etapă obligatorie întrucât în acest moment cromozomii sunt la un nivel optim de condensare;
2. Adăugarea unei enzime proteolitice, care realizează digestia proteinelor ce mentin structura complexă a ADN, pentru a permite mai apoi pătrunderea colorantului;
3. Etapa de colorare diferă în funcție de substanțele folosite; amintim aici bandările G (cea mai utilizată), C, R sau cu quinacrină. În bandarea G, rezultă o succesiune de benzi deschise și închise care se succed după un model specific fiecărui cromozom.

Dezavantaje ale metodei:

• Rezoluția mică a metodei citogenetice de cariotipare și nerecunoașterea unor modele de bandare noi;
• Utilizarea exclusivă a celulelor aflate în diviziune, care nu se pot obține întotdeauna (de exemplu, neuronii sunt celule postmitotice), iar celulele aflate în mitoză pot să nu fie reprezentative pentru întreaga populație celulară investigată.

Recomandări pentru efectuarea testului (cariotip din sânge periferic, bandare G):

• suspiciune sindrom cromozomial (Down, Turner, Klinefelter, Patau, Edwards)
• malformaţii multiple
• ambiguitate sexuală
• avorturi spontane repetate
• infertilitate
• istoric familial de rearanjamente cromozomiale