Difteria: anticorpi IgG (control imunizare) - Anticorpi anti-toxina difterica, Anticorpi difterie (control de imunitate)

Difteria, infecție acută cauzată de bacteria Corynebacterium diphteriae este, în majoritatea cazurilor, asimptomatică sau este însoțită de simptome ușoare. În anumite cazuri, însă, poate evolua către forme deosebit de severe, cu o mortalitate de 10%. 

Manifestările, cauzate nu de bacteria per se, ci de o exotoxină produsă de aceasta, apar la 2-5 zile de la infecție, cu stare febrilă și faringită. În cazurile severe și amenințătoare de viață se dezvoltă o membrană gri-albicioasă la acest nivel, care, împreună cu tumefacția gâtului cauzată de inflamația ganglionilor cervicali, poate bloca pasajul aerului la acest nivel, cu risc de asfixiere. 

Complicații ale bolii includ paralizia, nevrita, miocardita, insuficiența renală și sindromul hemoragipar - sângerări multiple cauzate de scăderea numărului de plachete/ trombocite. 

Bacteria se transmite pe cale aerogenă, de la bolnav sau purtător sănătos, dar și prin obiecte contaminate. Cele mai vulnerabile persoane sunt nou-născuții, copiii și vârstnicii, din cauza imunității scăzute, iar adolescenții și adulții din colectivități, prin riscul mare de contagiune. 

Profilaxia cu vaccin este cea mai sigură metodă de prevenție. În România, se administrează vaccinul DTP, componentă a vaccinului hexavalent, la vârsta de 2 luni, și a vaccinului tetravalent administrat copiilor de 6 ani. 

Pentru a verifica eficienta vaccinării (peste 95% dacă dozele au fost administrate corect, conform schemei de vaccinare), se poate determina răspunsul imunologic al pacientului la vaccinarea antidifterică, prin dozarea titrului de anticorpi IgG anti-toxină difterică. 

Absența unei protecții eficiente prin eșecul producerii de anticorpi specifici poate fi idiopatică sau poate fi cauzată de unele boli grave, cu afectarea răspunsului sistemului imunitar - sindroame ce evoluează cu deficiență imunitară, sau post-tratament imunosupresiv (corticosteroizii din bolile autoimune, chimioterapice, tratament administrat înaintea unui transplant). 

Tehnica dozării anticorpilor IgG anti-toxină difterică utilizează imunoanaliza - tehnica ELISA. Proba de sânge se incubează într-o placă ce conține antigenul specific al bacteriei - în cazul difteriei, exotoxina difterică. Se adaugă apoi un nou set de anticorpi, marcați, ce detectează anticorpii umani din amestec, și, în funcție de cantitatea acestora, se produce o reacție de culoare ce poate fi cuantificată și corelată cu intensitatea răspunsului imun.