Dozare zonulin (materii fecale)

 Dozare zonulin (materii fecale)
Zonulina (engl. zonulin) este o proteină produsă la nivel hepatic și intestinal, implicată în semnalizarea
deschiderii și închiderii joncțiunilor epiteliale strânse (“tight junctions”) dintre celulele de la suprafața
mucoasei intestinale. Descoperită inițial pe baza structurii și funcției asemănătoare cu endotoxina zonella
occludens produsă de bacteria Vibrio cholerae (vibrionul holeric) ce crește permeabilitatea intestinală în
holeră, zonulina s-a dovedit a fi principalul modulator endogen al permeabilității celulare la nivel intestinal,
având rol în controlul absorbției nutrienților (acizi grași, aminoacizi, glucide) dar și a macromoleculelor
(antigene, proteine, polizaharide, etc.) de către enterocite (celulele intestinale) Astfel, zonulina este
implicată în toleranța și imunitatea la antigeni străini, creșterea exprimării acestei proteine semnalizând
o permeabilitate ridicată a intestinului pentru antigene precum gliadina (proteină din componența
glutenului), cum se întâmplă în cazul bolii celiace.
În prezent, dozarea zonulinei în sânge și fecale servește la monitorizarea permeabilității intestinale, fiind utilă în diagnosticul intoleranței la gluten (boala celiacă), sindromul intestinului permeabil (“leaky gut
syndrome”) și tulburări inflamatorii intestinale (boala Crohn, sindromul colonului iritabil), astfel de patologii
fiind asociate cu concentrații crescute ale proteinei. Studii recente arată implicarea zonulinei în obezitate,
diabetul zaharat de tip 2, în anumite boli autoimune, precum diabetul zaharat de tip 1 și în patologiile
tumorale de la nivel gastrointestinal, dar și în anumite boli neurologice, precum scleroza multiplă, boala
Alzheimer și boala Parkinson, potențialul terapeutic al modulării zonulinei aflându-se încă în cercetare.