Entamoeba histolytica (amebiaza): Anticorpi IgG

Entamoeba histolytica este un parazit patogen pentru primate și oameni ce cauzează amebiaza. Boala are predominant transmitere fecal-orală, dar poate fi contractată și indirect, prin consum de alimente/apă contaminate. 

Amebiaza poate fi asimptomatică (90% din cazuri, aceste persoane având statut de purtători sănătoși) sau poate manifesta simptome moderat-ușoare sau severe (atunci când e cunoscută sub numele de dizenterie amebică). 

Forma mai ușoară evoluează cu grețuri, diaree și durere abdominală, iar formelor avansate adăugându-se prezența de scaune hemoragice (prin leziuni colonice), cu febră și deshidratare severă. Această formă invazivă a bolii poate presupune apariția unor abcese secundare, cel mai frecvent în ficat, dar cu localizare posibilă la nivelul oricărui organ, în decurs de săptămâni/luni. 

În amebiaza cronică simptomatologia constă în alternanța diareei cu constipație, dureri abdominale colicative și grețuri și vărsături cu perioade de acalmie. 

Boala este frecventă în țările unde accesul la sanitație nu este garantat, existând o predominanță idiopatică la bărbați. Vârstele extreme sunt mult mai afectate decât media: nou-născuții, copiii și vârstnicii. O altă categorie la risc este cea a turiștilor - dizenteria amebică fiind una din cauzele diareei călătorului. 

Serologia (determinarea anticorpilor față de antigenele parazitare) cu evaluarea prezenței și a cantității anticorpilor este mai degrabă adjuvantă, venind în sprijinul unui diagnostic microscopic/PCR, din lipsa capacității de discriminare între o infecție recentă sau veche. 

Alte teste ce pot sugera diagnosticul sunt efectuarea unei hemograme cu formula leucocitară, efectuarea biochimiei serice și a panelului hepatic pentru a putea depista precoce eventuale complicații situate la acest nivel. Pe lângă acestea se poate efectua și un test PCR din scaun sau sânge, pentru depistarea ADN-ului parazitar. Este recomandată efectuarea testelor în dinamică pentru a putea observa modelul de evoluție a bolii, de la infecție până la vindecare. 

Dozarea anticorpilor totali în amebiază se bazează pe tehnica ELISA. Aceasta presupune punerea probei de sânge recoltată de la pacient într-o placă tapetată cu antigen parazitar. În prezența anticorpilor se vor forma complexe imune care, la adăugarea unei enzime, va produce o schimbare a culorii soluției. Intensitatea culorii poate fi măsurată, iar pe baza ei se calculează concentrația de anticorpi, acestea găsindu-se în relație de directă proporționalitate.