Epstein Barr: anticorpi anti-EBNA si anti-VCA (IgM si IgG)

Virusul Epstein-Barr (EBV), cunoscut și sub numele de virusul bolii sărutului, este un patogen din familia Herpesviridae, des întâlnit la om. 

Manifestarea cea mai comună a infecției cu acest virus este mononucleoza infecțioasă, botezată "boala sărutului", din cauza contagiozității înalte de la nivel salivar. Categoriile la risc sunt nou-născuții, copiii și adolescenții, o estimare din România arătând că aproximativ 50% din persoanele cu vârsta între 15-24 ani au venit în contact cu virusul. Infectarea la vârste timpurii trece în general, neobservată, pe când cea din adolescență produce simptome în 35-50% din cazuri. 

Expresia clinică a bolii este nespecifică, aceasta având evoluție autolimitată: febră, cefalee, oboseală, faringită, ganglioni inflamați la nivelul gâtului, posibile erupții cutanate, dureri musculare și tulburări digestive de tipul vărsăturilor sau diareei. 

Gravitatea infecției se bazează mai puțin pe faza acută și mai mult pe capacitatea virusului de a rămâne cantonat la nivelul celulelor epiteliale și a limfocitelor B, sub formă latentă, putând cauza complicații serioase pe termen lung. 

Cele mai grave astfel de complicații sunt tipice persoanelor imunodeprimate, în special în cazul coinfecției HIV-EBV, cu leucoplazie păroasă sau limfoame la nivelul SNC. La imunocompetenți există 3 linii de manifestări, non-, pre- și franc maligne, dintre care de menționat sunt limfoamele Burkitt și Hodgkin, limfohistiocitoza hemofagocitară, cancer rinofaringian sau gastric. 

Pentru diagnosticul pozitiv, adițional manifestărilor clinice nespecifice, se recomandă analize suplimentare. Printre acestea, utilă este dozarea anticorpilor IgM și IgG împotriva antigenelor capsidei virale (anti-VCA) și a antigenului nuclear (anti-EBNA). În funcție de pozitivitatea și titrul acestora, sunt posibile diverse scenarii: 

• Anticorpii IgM anti-VCA: apar devreme în infecția acută și dispar în decursul a 4-6 săptămâni; 
• Anticorpii IgG anti-VCA: apar între 2-4 săptămâni și rămân prezenți pe tot restul vieții; 
• Anticorpii EBNA nu sunt caracteristici fazelor acute, apar în decurs de 2-4 luni de la prima manifestare și sunt un marker al trecerii prin infecție. 

Dozarea anticorpilor se face după principiul chemiluminescenței, principiu care constă în adăugarea unor anticorpi îndreptați împotriva anticorpilor umani din proba de sânge, cu formarea de complexe imune. În prezența unui reactiv, acestea produc o reacție cu emitere de lumină. Intensitatea luminii este direct proporțională cu concentrația anticorpilor din probă.