Factor X (activitate)

Procesul de coagulare (de formare a unor cheaguri de sânge care opresc sângerarea) este dependent de o serie de proteine denumite factori de coagulare. Factorii de coagulare sunt numerotați cu cifre romane, de la I la XII. Dintre factorii de coagulare face parte și factorul X, acesta jucând un rol esențial în procesul de formare a cheagului de sânge.

Factorul X (factorul Stuart) este sintetizat de către ficat, producția lui fiind dependentă de prezența vitaminei K. În cadrul cascadei de coagulare, factorul X este activat de complexul factor VIII activat-factor IX activat sau de complexul factor VII activat-factor tisular. Odată activat, factorul X formează un complex cu factorul V activat (complex protrombinazic) care se atașează de membrana trombocitelor și transformă protrombina în trombină.

În afară de rolul său cheie în cascada coagulării, se consideră că factorul X are efect pro-inflamator și proprietăți de inducere a procesului de mitoză.

Dozarea serică a factorului X se recomandă în cazul unei suspiciuni de deficit al acestuia. Testul este util pentru toate grupele de vârstă: nou-născuți, copii, adolescenți, adulți, vârstnici, atât pentru femei cât și pentru bărbați.

Deficitul de factor X dereglează procesul normal de coagulare a sângelui, determinând sindrom hemoragipar (tendință excesivă de sângerare), care se manifestă clinic prin:

• echimoze (vânătăi) foarte ușor dobândite, pe suprafețe mari din corp;
• sângerări nazale masive/repetate;
• sângerări gingivale frecvente;
• sângerări masive sau care nu au tendință de oprire după traumatisme sau intervenții chirurgicale;
• prezența sângelui în spațiul articular (hemartroză);
• sângerări gastro-intestinale;
• sângerări intra-craniene;
• în cazul femeilor cu deficit de factor X se pot întâlni sângerări menstruale abundente.

Simptomele/semnele de deficit al factorului X de coagulare pot apărea la orice vârstă, însă în majoritatea cazurilor (mai ales cele severe) manifestările clinice debutează în primii ani de viață. Ambele sexe sunt afectate în mod egal.

Un nivel scăzut de factor X poate avea următoarele cauze:

• afecțiuni hepatice (de exemplu, în ciroza hepatică ficatul nu mai poate sintetiza o cantitate suficientă de factor X);
• deficit de vitamina K (aport alimentar insuficient, lipsa absorbției vitaminei K la nivel intestinal, deficit de sinteză a vitaminei K – după tratamente prelungite cu antibiotic);
• deficit genetic (moștenit) de factor X;
• administrare de tratament anticoagulant (dozarea factorului X se poate face pentru a diferenția tendința la sângerare produsă de anticoagulante de cea produsă de afecțiuni hepatice);
• asociat cu amiloidoza sistemică.

Dozarea serică a factorului X de coagulare presupune recoltarea unei cantități mici de sânge venos din plica cotului, după dezinfectarea locală a tegumentului (pielii). Analiza nu necesită pregătiri speciale, însă se recomandă recoltarea a jeun (pe nemâncate).

Având în vedere că tratamentul anticoagulant influențează rezultatele testului, se recomandă efectuarea acestuia fie înainte de inițierea tratamentului, fie la o perioadă de timp după oprirea temporară a tratamentului cu anticoagulante.

Rezultatele testului pot releva cantități crescute de factor X în sânge în anumite situații:

• femei însărcinate;
• femei care iau contraceptive orale.

În situația unui exces de factor X crește riscul de tromboză (formare de cheaguri de sânge în diverse teritorii vasculare din corp).

Pentru completarea diagnosticului se asociază alte teste care evaluează eficiența procesului de coagulare:

• aPTT (timp parțial de activare a tromboplastinei);
• PT (timp de protrombină);
• dozarea fibrinogenului;
• dozarea celorlalți factori de coagulare.