Fosfor seric - P, Fosfat seric, Fosfor anorganic

Fosforul este un element chimic ubiquitar la nivelul organismului, fiind prezent în toate țesuturile, dar cu precădere la nivelul scheletului osos (peste 85%, sub forma fosfatului de calciu, cunoscut și sub numele hidroxiapatită), la nivel nervos (8%), la nivelul musculaturii (aproximativ 6%, prezent mai ales sub forma pirofosfaților și a fosfagenilor) și la nivel extracelular (1%).

La nivel celular, fosforul, sub formă de ion, intră în compoziția membranelor celulare, a ADN-ului și ARN-ului, precum și a unor enzime și coenzime cu implicare în numeroase procese chimice și metabolice. 

Ionul de fosfor se absoarbe la nivelul segmentului mijlociu al intestinului subțire în proporție de 80%. Alimentele bogate în fosfor sunt cerealele, semințele, nucile, brocoli, untul de arahide, fasolea și lintea. Absorbția fosforului este favorizată de vitamina D și scăzută de ionii de calciu, magneziu sau aluminiu. Eliminarea sa are loc predominant la nivel renal și este reglată de PTH (scade reabsorbția), pe când GF, IGF1, insulina, hormonii tiroidieni, vitamina D, hipomagneziemia si hipocalcemia stimulează reabsorbția acestuia. 

• Niveluri crescute în mod patologic ale fosfatemiei sunt prezente în bolile renale, sarcoidoză, acromegalie, boala Addison, hipoparatiroidism, hipervitaminoza D, cetoacidoza diabetică, hipocalcemie și sindroamele de strivire și liza tumorală, cu creșterea potasemiei. 
• Niveluri crescute în mod fiziologic se întâlnesc în cursul vindecării fracturilor la orice vârstă, iar la nou-născuți, copii și adolescenți, datorită proceselor de creștere și remaniere osoasă. 
• Niveluri scăzute în mod fiziologic se găsesc la sportivii de performanță.
• Niveluri scăzute în mod patologic se întâlnesc la persoanele hipercalcemice, malnutrite, ce fac abuz de diuretice, laxative sau antiacide, dar și la persoanele cu hipovitaminoză D sau boli precum hipotiroidismul, hiperparatiroidismul sau în cazul marilor arși. 

Teste adiționale ce pot preciza cauzele unei hiperfosfatemii sau hipofosfatemii sunt măsurarea celorlalți ioni serici (calciu, magneziu, potasiu, sodiu), hormonilor (parathormon, tiroidieni, vitamina D, GF, IGF) sau investigații suplimentare pentru bolile organice complexe.

Dozarea fosfatemiei se bazează pe metoda spectrofotometrică. Proba de sânge, tratată în prealabil cu o substanță chimică ce formează un compus colorat cu fosfatul, se analizează cu ajutorul unui spectrofotometru, aparat ce măsoară cantitatea de lumină absorbită de soluție.