Mercur urinar

Mercurul reprezintă un metal greu și foarte toxic. Este des întâlnit în mediu în cantități mici. Poate apărea în apă, unele alimente (pește), fumul combustibilului fosil ars și instalații electrice. Formele în care există sunt: mercur elementar, compuși anorganici și organici. Modalitățile de pătrundere în organism sunt inhalarea, ingestia și absorbția prin piele, trecând și transplacentar la fetus. După ce intră în sânge, mercurul (Hg) fie este eliminat, fie se depune în organe precum rinichii și creierul. Testul este util în identificarea intoxicației cu formele elementară, inorganice și unele organice (fenilmercur), acestea fiind cele ce sunt eliminate prin urină.

Toate grupele de vârstă (nou-născuți, copii, adolescenți, adulți, vârstnici) pot beneficia de pe urma acestui test, în special adulții și vârstnicii. Este indicat în situații precum:

• monitorizarea expunerii industrial;
• suspiciunea intoxicației cu mercur.

Nivelurile mari din intoxicația acută sunt asociate cu febră, frisoane, tuse, greață, vărsături, dispnee, senzația de arsură în gură și piept.

Expunerea cronică poate apărea sub forma bolii Minamata cu manifestările următoare: tulburarea auzului, mirosului și gustului, vedere în tunel, furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor, probleme de mers, iritabilitate și pierderi de memorie.

Modul de evaluare a nivelului de mercur (Hg) în urină constă în ICP-MS (Inductively Coupled Plasma Mass Spectrometry). Mercurul urinar trebuie adus sub formă de ioni pentru a fi evaluat. Astfel, li se poate calcula raportul dintre masa și sarcina electrică pe care le au. Se raportează la valori standardizate și se confirmă prezența mercurului. Toți ionii sunt trecuți printr-un detector pentru a fi numărați, acesta putând identifica precis până și cantități foarte mici de mercur.

Teste adiționale constau în: Mercur seric, Beta 2-microglobulină urinară, RFG, Creatinina serică/urinară, Ureea serică/urinară.