Nichel urinar

Nichelul (Ni) este un oligoelement des întâlnit la nivelul scoarței terestre și, în cantități mici, în alimente, apă și sol, fiind folosit și în compoziția multor aliaje. Este relativ netoxic, iar funcția sa la nivelul corpului uman nu este încă deslușită. Căile principale de pătrundere în organism sunt inhalatorie și prin contactul cu pielea, înghițirea fiind exceptională. Se elimină predominant prin scaun, dar în cazul prezenței în organism în cantitate mare, eliminarea renală devine și ea semnificativă, iar astfel determinarea nichelului urinar fiind valoroasă în expunerile cronice la nichel.

Grupele de vârstă ce beneficiază predominant de pe urma acestei evaluări sunt adulții și vârstnicii. Este util în situații precum:

• monitorizarea expunerii în cadrul industriei metalurgice;
• suspiciunea interacțiunii cu substanțe contaminante.

Niveluri mari ale nichelului în urină semnifică o intoxicație cu nichel. Aceasta se poate manifesta prin oboseală, amețeală, confuzie, până la ataxie. Ele apar și în funcție de modalitatea de expunere; expunerea respiratorie se manifestă prin tuse, și dificultăți de respirație (dispnee); expunerea digestivă se manifestă prin greață, vărsături, diaree și tuse.

Evaluarea nichelului urinar este făcută prin ICP-MS (Inductively Coupled Plasma Mass Spectrometry). Ea constă în aducerea nichelului din proba urinară la forma lui ionică. În funcție de raportul dintre masa pe care o au moleculele și sarcina lor electrică, se poate stabili natura elementului prezent. Ionii trec printr-un senzor și sunt numărați individual, putându-se identifica și doze foarte mici de nichel.

Teste adiționale: Nichel seric.