Rabie IgG - serologie

Rabia, cunoscută și sub numele de turbare, este o zoonoză de etiologie virală ce cauzează encefalita (inflamația creierului). 

Aceasta este cauzată de patogeni din familia Lyssavirus și se transmite prin mușcătură sau zgârieturi de la animale infectate sau prin saliva acestora, dacă ajunge în contact cu mucoasele sau zonele tegumentare compromise. 

Printre simptome timpurii, nespecifice, se numără febra, cefaleea și furnicăturile la locul mușcăturii, ce apar în mod tipic după o perioadă de 1-3 luni. Restul simptomelor apar cu o întârziere de 1-3 săptămâni din acel moment, pe măsură ce boala progresează, cu inflamația creierului și a învelișului său, meningele, manifestându-se clinic prin anxietate, hidrofobie, confuzie sau agitație, paranoia, halucinații, delirium, paralizie și în final, comă și deces. 

Boala este considerată letală, odată ce simptomele sistemului nervos central au apărut, iar decesul are loc în general la 2-10 zile de la primele manifestări. 

O formă clinic silențioasă a bolii, rabia paralitică, apare în 20% de cazuri, evoluând cu paralizie musculară progresivă, începând de la nivelul membrelor inferioare, cu evoluție centripetă, decesul survenind de obicei din cauza afectării musculaturii respiratorii, cu insuficiență respiratorie. 

Deși toate categoriile de vârstă sunt vulnerabile în fața rabiei, accentul se pune pe extreme, nou-născuții, copiii și seniorii. prin slăbirea sistemului imunitar. De asemenea, în real pericol se găsesc mai degrabă persoanele ce au risc crescut de expunere la animale posibil purtătoare de virus: veterinari, fermieri, agricultori, pădurari.

Tratamentul constă în curățarea rănii și vaccinare cât mai precoce post-expunere, cu multiple doze. Vaccinul va stimula un răspuns imunitar rapid, oprind progresia infecției. 

Pentru evaluarea protecției, se pot doza anticorpii post-imunizare, anticorpii anti-virus rabic. Se recomandă evaluarea protecției la persoanele imunosupresate, la persoanele ce au suferit deviații de la schema profilactică stabilită sau dacă persoana este monitorizată de rutină prin prisma profesiei. 

Testarea urmărește principiul imunoanalizei, detectarea anticorpilor din serul pacientului făcându-se cu ajutorul unei plăcuțe ce prezintă antigen specific. După incubație, se adaugă un nou rând de anticorpi, marcați enzimatic/fluorescent de această dată, cuantificarea radiației luminoase fiind direct proporțională cu titrul anticorpilor anti-virus rabic.