Uree serica - Ureea din sange, BUN, urea BUN, Azot in sange, Portiunea azotata a ureei, Urea nitrogen

Ureea reprezintă un produs final al metabolismului proteic din organism. Ea servește la reciclarea și îndepărtarea azotului. Este sintetizată de către ficat din amoniu și bicarbonat. Se elimină la nivel renal, o parte din ea fiind reintrodusă în organism pentru a fi reutilizată în funcțiile organismului.

Categoriile de vârstă ce pot avea un beneficiu de pe urma cunoașterii nivelului ureei serice sunt: nou-născuții, copiii, adolescenții, adulții și vârstnicii, fiind utilă în: 

• afectarea acută sau cronică a funcției rinichilor;
• compromiterea integrității ficatului;
• gradul de insuficiență cardiacă;
• evaluarea aportului proteic.

Un nivel scăzut al ureei în sânge poate descrie o insuficiență hepatică ce are ca manifestări stare generală de rău, somnolență, confuzie, vărsături, umflarea abdomenului (ascită) și dureri la nivelul abdomenului. 
Niveluri mari de uree în sânge pot semnifica insuficiență renală, aceasta fiind însoțită de simptome precum oboseală, nevoia de a urina predominant noaptea, insomnie și mâncărime.

Determinarea nivelului ureei serice se face prin spectrofotometrie. Tehnica este reprezentată de absorbția luminii cu frecvență specifică de către uree în funcție de concentrația probei oferite. Acest lucru este realizat cu ajutorul unei enzime ce permite interacția ureei și cromoforului (compus ce, în urma reacției, capătă culoarea corespondentă luminii folosite).

Teste adiționale: uree în urină, creatină serică, creatină urinară și RFG (rata de filtrare glomerulară).