Ce este anemia?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește anemia ca fiind rezultatul scăderii cantității de hemoglobină circulantă sub 13 g/dl la bărbați și sub 12 g/dl la femei.
Anemia nu este o boală ci o manifestare clinică fie a deficitului de nutrienți necesari sintezei hemoglobinei (proteine, fier, vitamine), fie a unor condiții patologice (hemoglobinopatii, cancere, infecții acute sau cronice, ciroză hepatică, boli endocrine) sau fiziologice (sarcina, perioadele de creștere la copii).
La nivel mondial, OMS estimează că 42% din copii sub 5 ani și 40% dintre femeile însărcinate au anemie.
Sângele. Eritrocitele. Hemoglobina
Sângele este format din eritrocite, leucocite și trombocite suspendate în plasmă (componenta lichidă).
Eritrocitele se formează în măduva hematogenă la adult, și în splină și ficat la făt în procesul numit eritropoieză.
În condiții fiziologice, eritrocitele supraviețuiesc aproximativ 120 zile. Eritrocitele îmbătrânite sunt selectate și distruse la nivelul splinei (hemoliză).
Una dintre funcțiile eritrocitelor este de a transporta oxigenul la țesuturi, funcție îndeplinită de către hemoglobina pe care o conțin.
Cum pot fi clasificate anemiile?
Anemiile hipocrome sunt cauzate de deficitul sintezei hemoglobinei.
Anemia feriprivă este anemia hipocromă cea mai frecvent întâlnită în practica medicală, fiind consecința scăderii rezervelor de fier din organism.
Informații utile
• Cantitatea de fier asigurată de un regim alimentar echilibrat este cu puțin superioară cantității necesare de fier pentru organism.
• Aportul de fier din alimentație trebuie să fie de 10-20 mg/zi la femei și 5-10 mg/zi la bărbați.
• Din cantitatea de fier provenită din alimentație, aproximativ 5-10% este absorbită la nivelul duodenului și în mai mică măsură în celelalte segmente ale tubului digestiv.
• Fierul din surse animale (fier heminic) este absorbit preferențial față de fierul care nu este de origine animală (fier neheminic).
• Sucul gastric conține compuși care stabilizează fierul ionic și favorizează absorbția sa.
• Rata de absorbție este mai scăzută dacă sunt consumate alimente bogate în oxalați, fosfați, citrați, acid acetic.
Alimente cu conținutul cel mai mare de fier: fasole boabe roșie, tărâțe de orez, ficat, frunze de sfeclă (NU sfecla), linte, piersici uscate, prune.
Alimente cu conținut moderat de fier: caise uscate, curmale, carnea slabă (miel, curcan, vițel), fasole Lima, chili, spanac preparat, mazărea.
Alte alimente recomandate: afine, cireșele, urzică, zmeura, mere, sparanghel, ștevie galbenă, banane, strugurii roșii, stafide, dovlecei.
Alimente bogate în oxalați: migdale, cacao, rubarba, măcriș, sfeclă, nucile
Cele mai importate cauze ale deficitul de fier
Aport alimentar neadecvat
-
deficit alimentar cantitativ (exp: înfometare sau malnutriția în țările subdezvoltate din punct de vedere economic) și calitativ (exp: regimul alimentar vegetarian, alimentația exclusivă cu lapte a sugarului)
De reținut!
1. Femeia este mai expusă riscului deficitului de fier pentru că, deși necesită un aport mai mare de fier (10-20 mg/zi), față de 5-10 mg/zi la bărbați, ingeră o cantitate mai redusă de alimente decât bărbatul.
2. Există o relație direct proporțională între numărul de calorii din alimentație și cantitatea de fier conținută (6 mg de fier la 1000 kcal).
- la nou născuții prematuri, lipsa transferului de fier de la mamă la făt în lunile 8-9 de sarcină duce la cantitate redusă de fier la aceștia
De reținut!
1. Transferul de fier prin placentă este preferențial chiar în anemia severă a mamei. Deficitul de fier al mamei nu influențează cantitatea de fier din organismul copilului.
2. Laptele conține mai puțin de 1 mg/L fier ceea ce înseamnă că o alimentație neadecvată a sugarului să determine apariția „milk anemia” în a 2 jumătate a primului an de viață.
Necesar crescut de fier
- perioadele de creștere din copilărie și adolescență
De reținut!
1. În primul an de viață, copilul își triplează greutatea și dublează masa de eritrocite.
2. Necesarul de fier este mai mare cu 0,2-0,5 mg/zi în perioadele de creștere rapidă (exp: puseul de creștere de la adolescență).
- sarcina și lactația
De reținut!
1. Datorită necesarului crescut de fier din timpul sarcinii, 50-80% dintre gravide pot ajunge la deficit de fier în ultimul trimestru de sarcină.
2. În timpul lactației, organismul mamei pierde aproximativ 0,5-1 mg/zi.
Absorbție insuficientă de fier
- hipoaciditate gastrică
- rezecția gastrică parțială sau totală
- tranzitul alimentar accelerat prin duoden
- intervenții chirurgicale care duc la ocolirea duodenului de către tranzitul alimentar
- boala celiacă, steatoza idiopatică
- substanțe care inhibă absorbția fierului: acidul citric, acidul lactic, acidul acetic, fosfații, oxalații, fitații, mucus, antiacidele gastrice
De reținut!
Mediul acid gastric permite transformarea Fe3+ în Fe2+, fierul absorbabil, dar nu influențează absorbția acestuia. Din acest motiv, lipsa acidului clorhidric poate fi doar o cauză parțială a deficitului de fier.
Pierderile cronice de fier
- afecțiuni gastrointestinale: tumori, hernie hiatală, hemoroizi, diverticuloze, colita ulceroasă, polipoze, parazitoze
De reținut!
Sângerările tractului digestiv de intensitate redusă și de lungă durată pot trece neobservate până la momentul apariției semnelor de anemie.
- afecțiuni ale aparatului genital: menoragii, metroragii (tulburări hormonale, inflamații, cancer, fibrom)
De reținut!
Pierderile menstruale care depășesc 100 ml pot duce la deficiență de fier, deoarece pierderile nu pot fi compensate prin creșterea absorbției de fier de la nivel intestinal.
- afecțiuni ale tractului urinar: tumori, calculii renali, trombocitopenie, hemofilii
- afecțiuni pulmonare: cancere, hemoptizii, TBC, bronșectazie
- donarea de sânge
De reținut!
Prelevări de 400-500 ml sânge de 4-5 ori/an pot produce anemie feriprivă la persoanele cu deficiență latentă de fier.
Semne și simptome clinice
Debutul anemiei este insidios și progresiv, motiv pentru care nu apare întotdeauna o corelație între gradul de severitate al anemiei și simptomatologia pe care o descriu persoanele: oboseală, iritabilitate, amețeli, palpitații.
De reținut!
1. Persoanele cu valori ale hemoglobinei între 8-12 g/dl pot prezenta „oboseală” („oboseala gospodinelor”, „oboseala elevilor”), aceasta fiind consecință a scăderii oxigenării tisulare din cadrul anemiei.
2. 80% dintre persoanele cu valori ale hemoglobinei de 7-8 g/dl prezintă semne și simptome asociate anemiei:
Inima
- dispnee de efort
- palpitații
- tahicardie
- edeme gambiere datorate hipoxiei tisulare
Creier
- scăderea atenției
- amețeli
- furnicături ale membrelor
Mucoase/piele/fanere
- piele uscată
- unghii friabile cu striuri longitudinale
- părul se rupe mai ușor, poate cădea în cantitate mai mare
Diagnostic de laborator
Investigațiile de laborator sunt solicitate în etape și urmăresc, inițial, diagnosticarea sindromului anemic și ulterior tipul de anemie, severitatea și prognosticul acesteia.
