Borelioza (boala Lyme) sau boala mușcăturii de capușă

Borelioza, boala Lyme sau boala mușcăturii de capușă este determinată de bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă prin mușcătura de capușă infectată.

Borrelia burgdorferi (SENSU LATO)

B. burgdorferi este microorganismul implicat în patogeneza bolii Lyme. Agentul patogen a fost descoperit în 1982 de către Willy Burgdorfer și încadrat în grupul taxonomic al spirochetelor. Bacteria este transmisă omului prin mușcatura de capușei infectate (Ixodes ricinus – Europa, Ixodes scapularis – S.U.A.).

B. burgderferi sensu stricto, B. garinii si B. afzelii sunt cei mai importați patogeni umani și aparțin genospeciei B. burgdorferi sensu lato.

Simptome

Boala Lyme este o infecție multisistemică cu numeroase posibile manifestări clinice. Evoluția clinică a bolii Lyme cuprinde 3 etape. Manifestarile din stadiul I apar la 2-30 de zile dupa înțepatura capușei, iar pacienții manifestă simptome nespecifice: febră, dureri musculare, cefalee, oboseală. Manifestările dermatologice cu eritem migrator ca simptom caracteristic apare la 60-80% dintre persoanele infectate. Eritemul migrator este considerat simptom specific, caracteristic fazei I a bolii Lyme.

Faza II are loc la cateva săptămâni până la câteva luni post-infectare și se manifestă ca boala sistemică, cu numeroase simptome nespecifice (de exemplu: manifestări neurologice). Manifestările clinice din această fază sunt urmatoarele: Artrita Lyme, Acrodermatita cronică atrofică (ACA) și Sindroame neurologice cronice.

 

Interpetarea rezultatelor