Diagnostichează și monitorizează infecția cu Hepatita C

Virusul hepatic C (VHC) Hepatita C este o infecție virală a ficatului, cu transmitere parenterală, numită „non A, non B”, până în 1989, când a fost stabilit agentul cauzal. OMS (Organizația Mondială a Sănătății) estimează că există în prezent 170 de milioane de persoane infectate cu VHC (Virus Hepatita C). Virusul hepatic C (HCV) este un virus ARN aparținând familiei Flaviviridae. Au fost identificate 6 genotipuri virale (notate 1-6), majoritatea genotipurilor fiind divizate în subgenotipuri. Virusul hepatic C (HCV) determină hepatita acută și boli hepatice cronice (la 80% dintre persoanele infectate), incluzând ciroza hepatică (la 10-20% dintre persoanele infectate) și hepatocarcinom (la 1-5% dintre persoanele infectate). La nivel global s-a stabilit că aproximativ 170 milioane de oameni (3% din populația globală) sunt purtatori ai HCV și 3-4 milioane de persoane sunt infectate în fiecare an. Perioada de incubare a virusului, până la apariția simptomelor clinice, este de 15-150 de zile. În infecțiile acute, cele mai comune simptome sunt oboseala și icterul, însă aproximativ 60-70% dintre persoanele purtatoare ale HCV sunt asimptomatice. Surse de virus: bolnavii cu hepatită acută clinic manifestă sau subclinică și pacienții cu forme cronice. Principalele surse sunt purtatorii de VHC. Deoarece viremia este mult mai redusa decât în cazul HVB, și infectivitatea VHC este mai modestă. Efectuarea analizei este recomandată pentru: detectarea si diagnosticarea infectiei cronice VHC; stabilirea progresiei bolii și evaluarea eficienţei terapiei antivirale. cuantificarea ARN-VC in serul pacientilor cu infectie cronica (anticorpi VHC pozitivi); detectarea infectiei acute cu VHC inainte de detectarea anticorpilor VHC (< 2 luni de la expunere); Investigații disponibile: