Alergiile se manifestă când sistemul imunitar reacționează la contactul cu o anumită substanță, cum ar fi polenul, veninul de albine, părul de animale, alimente etc.

Sistemul imunitar produce anticorpi, cu rol de protecție. În timpul unei alergii, sistemul imunitar produce anticorpi care identifică un anumit alergen ca fiind dăunător, chiar dacă el nu este. La contactul cu alergenul, reacția sistemului imunitar poate declanșa o serie de manifestări precum rinita, edeme ale feței și limbii, mâncărimi ale ochilor, urticarie. Severitatea manifestărilor alergice diferă și poate varia între o ușoară urticarie până la șoc anafilactic.

Testare IgE multiplex - Testul Allergy Explorer (ALEX)

Testul Allergy Explorer (ALEX) este un test multiplex de diagnostic in vitro care măsoară simultan cantitativ alergenii IgE specifici (sIgE) și semi-cantitativ IgE total (tIgE) în ser uman sau plasmă (excepție EDTA-plasmă). Testul a fost dezvoltat de Macro Array Diagnostics, Austria. Datorită compoziției panelului, se poate obține un tablou clinic aproape complet al stării de senzibilizare a pacientului. Testul ALEX utilizează tehnologia nanoparticule macroarray, cu extracte de alergeni și alergeni moleculari înalt purificati, cuplați la nanoparticule, depuse în mod sistematic pe faza solidă rezultând o matrice macroscopică.

Număr de alergeni/test: Fiecare test reprezintă o matrice cu peste 150 extracte alergenice (inhalatorii, alimentare, venin insecte) și peste 100 alergeni moleculari, inclusiv markeri de risc.Protocolul testului ALEX integrează și un inhibitor pentru CCD (Cross-reactive Carbohydrate Deteminants) în timpul incubării, fapt ce ușurează interpretarea rezultatelor la pacienții cu CCD pozitiv și crește specificitatea testului.

Calibrarea este automată și constă într-o ajustare față de o curba standard IgE, prezentă pe fiecare cartuș de testare. Parametrii de calibrare sunt specifici pe lot și sunt incluși în codul de bare. 

Parametrii curbelor pentru fiecare lot sunt ajustați prin testare internă de referință față de un preparat seric testat pe ImmunoCAP pentru IgE specifice față de mai multi alergeni. Rezultatele ALEX sunt indirect trasabile față de preparatul de referință al OMS 75/502 pentru IgE total. Evaluarea rezultatelor se realizează automat cu ajutorul software Raptor MADx, care generează automat un raport personalizat cu rezultate pentru pacient.

IgE seric total

Imunoglobulina E (IgE) este implicată în mod particular în declanșarea reacțiilor de hipersensibilitate imediată. Acesta este un element cheie în amplificarea inflamației alergice prin mai multe mecanisme dintre care cele mai importante sunt reprezentate de menținerea memoriei imune de tip umoral, activarea celulelor care exprimă receptori IgE tip I și II, degranularea mastocitelor și bazofilelor cu eliberarea de mediatori inflamatori, prezentarea facilitată a antigenului (FAP). FAP amplifică răspunsul IgE antigen-specific fiind un mecanism eficient pentru “epitope spreading” (răspunsul imun umoral față un epitop A poate determina producerea de IgE specifice față de alți epitopi B, aparținând aceluiași antigen sau altor antigene).

Dozarea IgE este recomandată în cazul pacienților suspectați de boli alergice, imunodeficiențe primare etc. și în evaluarea pacienților suspectați de aspergiloloză bronhopulmonară.

Proteina cationică a eozinofilelor (ECP)

Proteina cationică a eozinofilelor (ECP) este o proteină puternic citotoxică, de dimensiune mică (greutate =18 – 25 kDa), ce face parte din superfamilia ribonucleazelor A, cunoscută și ca ribonucleaza-3, fiind codificată de gena RNASE- 3. ECP este o polipeptidă eliberată în timpul degranulării eozinofilelor, fiind localizată la nivelul matrixului celular în granulațiile specifice ale eozinofilelor. Conține 19 reziduri de arginină (14% din totalul aminoacizilor) și un punct izolelectric calculat la 10,8. 

ECP este un agent potent de anti-parazitare, cu activitate deosebită împotriva speciilor Schistosoma sp. și Trichinella sp. și are de asemenea, activitate antibacteriană, precum și rol în apararea gazdei împotriva infecțiilor bacteriene, rol sugerat prin studiile efectuate in vivo. Numeroase studii au arătat că ECP poate induce apoptoza celulară prin activarea caspazei – 8 prin intermediul căii independente mitocondriale. ECP a fost sugerat ca fiind implicată în remodelarea tisulară a bolilor atopice, iar polimorfismele RNASE – 3 au fost asociate susceptibilitatea la rinita alergică.

ECP este implicată în inducerea apoptozei celulare atât la nivelul celulelor cerebeloase granulare (CGC), cât și la nivelul astrocitelor, prin inducerea neurotoxicității de către eozinofile. Acest proces de apoptoză celulară se realizează prin activarea caspazei – 3, - 8 și – 9, care duce ulterior la apoptoză celulară indusă fie prin accidentul vascular cerebral sau alte afecțiuni neurodegenerative. Nivelurile crescute ale ECP au fost raportate în cazurile de astm, rinită, inflamație și diferite boli alergice. Nivelurile serice ale ECP sunt, de asemenea, o măsura utilă în depistarea severității astmului, nivelul crescut de ECP corespunzând unui simptom de debut, în timp ce la pacienții cu astm sezonier au fost observate schimbări pe tot parcursul anului în ceea ce privește măsurarea ECP. Creșterea măsurabilă în nivelurile serice ECP la pacienții cu alergie, se datorează expunerii naturale și persistente la un alergen de sensibilizare. Granulocitele eozinofile apar de asemenea, în număr mare în site-urile de inflamație, precum și în anumite infecții parazitare. Nivelurile scăzute ale ECP duc la inhibarea producerii de imunoglobuline precum și la creșterea inhibării celulelor T.

Recomandări pentru efectuarea testului:
- Diagnostic diferențial între afecțiunile alergice și non-alergice;
- Diagnostic diferențial între astm bronșic și bronșită obstructivă recidivantă;
- Monitorizarea tratamentului în astmul bronșic și dermatita atopică;

Proteina cationică a eozinofilelor poate avea un rol deosebit în ceea ce privește inhibarea proliferării celulelor canceroase.
Nu s-au observat creșteri/scăderi ale ECP la pacienții cu dermatită atopică în studiile actuale, acesta fiind doar un posibil rol al eozinofilelor în pseudoalergii.

Testele alergeni-IgE specifice și paneluri de alergeni

Sunt recomandate pentru a confirma sensibilitatea la alergeni la pacienții cu manifestări alergice precum: anafilaxia, astmul, rinita alergică, dermatita atopică, alergia alimentară, alergia la înțepături de insecte etc. Persoanele cu istoric familial de atopie (tendință moștenită de a produce continuu anticorpi de tip IgE față de mai mulți alergeni obișnuiți din mediu) au un risc crescut de până la 70-80% de a dezvolta boli alergice. Numărul persoanelor alergice crește de la an la an astfel încât doar în Europa peste 15% din persoane sunt alergice.

După sursa și calea de pătrundere, există mai multe clase de alergeni:
• Alergeni alimentari și digestivi (albuș de ou, lapte de vacă, gluten etc.);
• Pneum alergeni (polen, praf de casă, mucegaiuri etc.);
• Alergeni proveniți de la insecte;
• Alergeni proveniți de la paraziți (Ascaris, Anisakis etc.);
• Alergeni medicamentoși (ibuprofen, penicilină, ampicilină, amoxicilină etc.);

Testele farmacoclinice au demonstrat că există patru tipuri de reacții adverse imunoalergice la antibiotice:
- Tipul I anafilactic (IgE Specific) - este cea mai periculoasă, cu manifestări clinice de la urticarie, weezing, edem laringian, hipotensiune la anafilaxie. Apare mai frecvent la administrarea parenterală. IgE leagă mastocitele şi bazofilele pentru a produce asemenea reacţii alergice.
- Tipul II citotoxic (IgG, IgM)
- Tipul III mediat prin complexe imune (IgG, IgM)

Reacţiile de tip II şi reacţia de tip III mediată) sunt produse de antibiotice beta lactamice, însă rar. Apariţia lor ar trebui să ducă la evitarea folosirii antibioticelor.

- Tipul IV mediat celular (Limfocite T sensibilizate)

Șocul anafilactic medicamentos (de tip I, IgE specific):
- Rar, dar foarte grav si foarte rapid;
- În cateva minute apar simptomele: bronhospasm și edem laringian, cu dispnee acută până la sufocare; hipotensiune arterială, până la colaps;
- Dacă nu se intervine rapid, se ajunge la moarte;
- OMS consideră că 2-5% din populația adultă este alergică la antibiotice, în principal la peniciline si sulfonamide.

Testul Phadiatop/Phadiatop infant

Testul Phadiatop si Phadiatop infant sunt teste screening pentru alergie, cu o sensibilitate și o specificitate excelentă. Sunt efectuate prin tehnologia ImmunoCAP. Testul Phadiatop conține un amestec din cei mai frecvenți alergeni inhalatori (acarieni, mucegaiuri, animale, ierburi, graminee, arbori). Testul Phadiatop Infant conține un amestec din cei mai frecvenți alergeni respiratori și alimentari: albuș de ou, lapte de vacă, alune, acarieni, polenuri, epiteliu de pisică, epiteliu de câine etc. 

IgE specific pentru amestecul de alergeni este exprimat calitativ sub forma unui raport dintre absorbanța probei de pacient și cut-off. Acest raport poate fi între 0.5 si 100. Raportul este direct proporțional cu concentrația IgE-ului specific din proba de pacient și testul este considerat pozitiv dacă acest raport este mai mare de 1.

Triptaza

Triptaza este principala componentă proteică conținută în granulațiile mastocitare. Principala sursă de triptaza sunt mastocitele activate în urma unei reacții de hipersensibilitate de tip I.

Există sub 2 forme, alpha și beta, codificate de 2 gene separate:
α-triptaza:
- secretată de către toate mastocitele
- reflectă numărul total de mastocite
- creste în mastocitoza sistemică

β-triptaza matură:
- secretată doar de către mastocitele activate
- se corelează cu activarea mastocitară
- creste în anafilaxie

După șocul anafilactic, granulațiile mastocitelor eliberează triptază; nivelul de triptază crește timp de 30-60 minute, dar scade rapid doarece triptaza are un timp de înjumățire de aproximativ 2 ore.
Recomandări pentru efectuarea testului: Suspiciune de mastocitoză sau de sindrom de activare al mastocitelor.

Activitatea diaminoxidazei (DAO)

Intoleranța la histamină este în principal determinată de dezechilibrul dintre ingerarea de histamină și capacitatea organismului de metabolizare și degradare a histaminei. Principala enzimă implicată în degradarea histaminei este diaminooxidaza (DAO). Aproximativ 1% din populație suferă de intoleranță la histamină. Anumite persoane prezintă o activitate funcțională scazută a DAO și prezință riscul de-a manifesta intoleranță la histamină sau histaminoză alimentară.

Spre deosebire de alergiile alimentare, simptomele și efectele adverse pot fi asociate alimentelor cu conținut variat de histamină.

Cele mai comune simtome determinate de deficiența de DAO sunt:
- Cefalee;
- Tulburări gastro-intestinale, în special cele asociate cu sindromul colonului iritabil: constipație,
diaree, flatulență, aerofagie;
- Manifestari dermatologice: piele uscată, atopie sau psoriazis;
- Fibromialgie;
- Oboseală cronică;
- În cazul copiilor și adolescenților, deficiența de DAO a fost asociată cu deficitul de atenție și hiperactivitate (ADHD);

20% dintre pacienti cu intoleranță la histamină manifestă 1-2 dintre simptome, 41.3% - manifestă 3-4 simptome, 33.8% - manifestă >5 simptome.
Aceste simtome pot fi atenuate eliminand din alimentație produsele ce contin histamină, inhibă activitatea DAO sau eliberează histamina (alcool, oțet, boboase, carne/mezeluri, nuci, roșii, aditivi alimentari, bauturi energizante, ceai negru/verde etc.).

Principala cauza a deficitului enzimatic de DAO este deficitul genetic. Alte cauze sunt: utilizarea anumitor medicamente care blocheaza/inhibă DAO sau determină eliberarea endogenă de histamină (analgezice, antidepresante, antibiotice, antireumatice, neuroepileptice, antiseptice etc.) sau anumite patologii (afecțiuni ale tractului gastro-intestinal).
Recomandări pentru efectuarea testului: Suspiciune de intoleranță la histamină