Profil hepatita autoimuna (AMA M2, M2-3E, Sp100, PML, gp210, LKM-1, LC-1, SLA/LP, Ro-52)

• Profil hepatită autoimună (AMA M2, LKM-1, LC-1, SLA/LP) 
• Anticorpi antinucleari (ANA)
• Anticorpi anti-fibra musculara neteda (ASMA)

HEPATITA AUTOIMUNĂ

Hepatita autoimună afectează în special femei. Boala se manifestă prin creșterea nivelului de bilirubină, a enzimelor hepatice și a imunoglobulinelor, prin modificari histologice tipice și prezența anumitor clase de autoanticorpi.

Recomadari pentru efectuarea testului:

• Ciroza biliară primară;
• Transaminaze crescute din motive neelucidate;
• Hepatita autoimună;

Autoanticorpii circulanți au o semnificație importantă în diagnosticul hepatitei autoimune, fiind prezenți la majoritatea pacienților cu o astfel de condiție. Urmatoarele categorii de autoanticorpi pot fi dozate în hepatită autoimună: 

AMA M2 (anti-mitocondriali M2). AMA sunt autoanticorpi direcționați împotriva domeniului lipoil a subunității E2 a complexului piruvat dehidrogenazei (PDC-E2). 

Prezența AMA este asociată ciroza biliară primară (95 %), caracterizată prin apariția colestazei prin afectare imună doar a căilor biliare intrahepaticemici (colestaza intrahepatică), căile biliare mari fiind normale.

LKM-1 (liver kidney microsomes) = anticorpi anti-microzomi hepatici și renali

LC-1 (liver citosol) = anticorpi anti-cotosol hepatic

SLA/LP (Soluble liver antigen/Liver/pancreas) – anticorpi anti-SLA sunt direcționați împotriva  unei proteine din citosol care se gasește concentrații crescute în tesutul hepatic și renal.  Anti-LP au fost descriși înaintea anti-SLA  ca având reactivitate față de o proteină solubilă dintr-un lizat omogen de ficat și pancreas. Ulterior s-a demonstrat  ca anti-SLA si anti-LP sunt  identici (anti SLA/LP).