Pachet Profil Sindrom antifosfolipidic (APS)

Pachetul - Profil Sindrom antifosfolipidic (APS) cuprinde:

• Anticoagulant lupic

• Anticorpi anti-beta-2-glicoproteina I IgG

• Anticorpi anti-beta-2-glicoproteina I IgM

• Anticorpi anticardiolipinici IgG

• Anticorpi anticardiolipinici IgM

 

Sindromul antifosfolipidic (APS, sindrom Hughes) este o boală autoimună sistemică care se caracterizează prin prezența anticorpilor antifosfolipidici și determină tromboză, avorturi spontane recurente și moarte fetală intrauterină.

 Criteriile clinice sunt următoarele:

• Tomboze vasculare; unul sau mai multe episoade de tromboză arterială, venoasă sau a vaselor mici;
• Morbiditate în sarcină:

- Unul sau mai multe decese ale uni făt normal morfologic, sub 10 săptămâni de gestație;
- Unul sau mai mute nașteri premature ale unor nou-născuți normali morfologic, anterior vârstei de 34 de săptămâni de gestație, din cauza eclampsiei sau preeclampsiei severe ori insuficienței placentare;
- Trei sau mai multe avorturi spontane consecutive înainte de 10 săptămâni de gestație, dacă sunt excluse cauzele anatomice sau hormonale materne

Simptomatologia clinică este însoțită de prezența autoanticorpilor specifici detectați la pacienți cu APS. Simptomele clinice în APS nu sunt suficiente pentru a pune un diagnostic definitiv, testele de laborator jucând un rol extrem de important. Comitetul Științific și de Standardizare al Societății Internaționale de Tromboză și Hemostaza au definit criterii clinice, relevante din punct de vedere diagnostic pentru următorii parametri de laborator:

• Anticoagulant lupic pozitiv în plasmă de 2 ori într-un interval de 12 săptămâni;
• Anticorpi anticardiolipinici IgG și/sau IgM pozitivi  (titrul moderat sau crescut) de 2 ori într-un interval de 12 săptămâni;
• Anticorpi anti beta-2-glicoproteina I IgG și/sau IgM pozitivi (titrul moderat sau crescut) de 2 ori într-un interval de 12 săptămâni.

Diagnosticul de APS este considerat confirmat când cel puțin un criteriu clinic și un criteriu de laborator sunt respectate în totalitate.

În APS primar, anticorpii antifosfolipidici apar independent, în timp ce în APS secundar, anticorpii antifosfolipidici sunt detectați împreună cu altă boală autoimună precum LES, artrită reumatoidă sau sindrom Sjögren. Anticorpii antifosfolipidici sunt detectați la 1-5% dintre indivizii sănătoși și la 16-35% dintre pacienții cu lupus.

Prezența anticorpilor anti-cardiolipinici la pacienții cu LES poate fi corelată cu apariția trombozei și trombocitopenie.Detecția anticorpilor anticardiolipinici de tip IgM  este un indicator important în diagnosticul maladiei autoimune în stadiu incipient, când anticorpii de tip IgG nu sunt detectabili. Dozarea anticorpilor de tip IgA pare a fi foarte importantă pentru populația african-caraibiana. Dozarea cantitativă a anticorpilor cardiolipinici, în special de tip IgG, are o înalta specificitatea în monitorizarea terapiei în cazul APS asociat cu LES.