Profil TORCH - Complex TORCH

Reducere -12%
380 Lei   334,40 Lei

Material biologic

  • Ser

Recipient recoltare

  • Vacutainer

Culoare dop (doar vacutainer)

  • Roșu

Stabilitatea probei

  • Se vor prelucra conform instrucțiunilor specifice fiecărei investigații

Termen de execuție

  • 2 zile lucrătoare

 

TORCH este acronimul pentru Toxoplasmoză, „Other” (Listerioză, Sifilis, Varicela, Parvovirus B19, Hepatită B, infecții cu alte virusuri hepatitice, HIV, infecția cu streptococii de grup B), Rubeolă, Citomegalovirus și Herpes, reprezintă gruparea celor mai frecvente infecții congenitale care pot determina mortalitate fetală și neonatală sau contribuie la morbidități ale copilului.

Majoritatea infecțiilor TORCH se manifestă cu simptome materne ușoare sau moderate, însă consecințele pentru făt pot fi grave, în ciuda tratamentului infecției materne, care de cele mai multe ori nu are nici un impact asupra evoluției infecției la făt. Manifestările clinice pot varia în funcție de agentul patogen și vârsta gestațională de la momentul expunerii.


 

Toxoplasma gondii

Toxoplasma gondii este un protozoar parazit, care poate leza orice organ sau ţesut dar în special sistemul reticulo-endotelial şi celulele sistemului nervos central. Infecția cu T. gondii la om are numeroase forme de manifestare atât în cadrul infecției congenitale, cât şi în cea dobândită.

Epidemiologie

Există câteva metode de transmite a bolii: prin ingerarea de alimente contaminate (carne de porc, vită, oaie, crustacee), de la animal de om, de la mamă la făt (congenital), rar prin transfuzii sanguine, transplant de organe.

Pisicile joacă un rol important în răspândirea toxoplasmozei. Ele se infectează consumând rozătoare, păsări sau alte animale infectate. Parazitul ajunge în materiile fecale ale pisicii în forma de oochist. Oamenii se infectează prin ingerarea accidentală de oochisturi de Toxoplasma.

Infecția cu Toxoplasma gondii în sarcină

O femeie recent infectată cu Toxoplasma poate transmite infecția fătului (infecție congenitală). De cele mai multe ori, gravida nu are simptome sau are manifestări ușoare, asemănătoare cu răceala. Dacă infecția are loc pentru prima dată chiar înainte sau în timpul sarcinii, exista o probabilitate de 30% de a transmite infecția la copil. Cu cât infecția apare mai devreme în sarcină, cu atât complicațiile la copil vor fi mai severe. Cele mai multe infecții la începutul sarcinii vor duce la avort sau nașterea unui copil mort, în timp ce copiii care supraviețuiesc se pot naște cu probleme serioase de sănătate: epilepsie, hepato-splenomegalie, icter, infecții oculare severe. Doar un număr mic din nou-născuții care au toxoplasmoza au simptome la naștere. Frecvent, copiii infectați nu vor dezvolta semne sau simptome – incluzând pierderea auzului, retard mental sau infecții severe la nivelul ochilor, decât târziu în viață, ca adolescenți.


Rubeola

 

Rubeola/Rubella este o boală virală foarte contagioasă, care apare cel mai frecvent la copii (face parte împreună cu oreionul, rujeola, varicela etc. din grupul bolilor eruptive ale copilăriei).

 

Epidemiologie

Organismul uman este singurul cunoscut ca fiind gazdă apentru acest virus. Infecția virală se produce mai ales în lunile de iarnă, primăvară și început de vară. Transmiterea este ușoară, directă, mai ales pe calea aerului, prin secrețiile nazo-faringiene (picăturile Pflüge) care se elimină prin tuse, strănut etc. Virusul mai este prezent în urină, fecale și pe pielea persoanelor infectate. Perioada de incubație este de 14-21 zile.

 

Infecția cu Rubeola în sarcină

Rubeola este o boală virală cu morbiditate scăzută şi câteva complicații dacă aceasta nu este făcută de femeia gravidă. Infecția rubeolică este în general o boală a copilăriei asimptomatică, dar primoinfecția (infecția primară care se produce atunci când organismul respectiv nu a mai venit în contact cu agentul patogen și nu are anticorpi) în timpul primului trimestru de sarcină adesea duce la moarte fetală sau defecte congenitale severe (SRC). Acestea constau în: leziuni oculare (cataractă, microftalmie – 53%), surditate (30%), leziuni cardiace (persistența canalului arterial, stenoza pulmonară – 70%), retard psihomotor, (30%), anomalii osoase, microcefalie, retard de creștere. Infecția după primele 20 de săptămâni de sarcină poate duce la retard de creștere fetală, hepatită, hepatosplenomegalie, trombocitopenie, meningită etc. Unele anomalii nu se evidențiază decât la 1-2 ani de la naștere.

Riscul de afectare al embrionului și fătului depinde de agresivitatea și teratogenitatea virusului și mai ales de perioada sarcinii în care s-a produs primoinfecția. În primele 12 săptămâni de sarcină riscul de apariție a sindromului de rubeolă congenitală este de 85%. Între 13 și 16 săptămâni riscul scade la 54%, această diminuare a riscului continuând până la 20 săptămâni. Riscul în cazul infecției apărute după 20 de săptămâni este de aproximativ 4%.

Prevalența femeilor neimunizate (care nu au anticorpi pentru rubeolă deci nu au apărare în fața acesteia) în populația vaccinată anti-rubeolic este în jur de 1.8 %, în timp ce la populația nevaccinată poate depăși 40%.


Citomegalovirus (CMV)

 

Virusul citomegalic uman (hCMV, human Cytomegalovirus), cunoscut şi ca Herpesvirusul uman 5, este un virus cu ADN ce aparţine familiei Herpesviridae subfamilia Betaherpesvirinae. El infectează în proporţie de 40%-100% populaţia generală, determinând infecţii persistente, clinic manifeste sau subclinice, cu reactivări periodice şi spontane. La persoanele imunocompetente, infecţia primară cu hCMV, care apare de obicei în primele două decade de viaţă, evoluează în general asimptomatic sau se manifestă în forma unui sindrom pseudogripal, sau mononucleozic, dar fără anticorpi heterofili. Infecţia primară este de obicei benignă, autolimitată, urmată de constituirea infecţiei latente, pe toată durata vieţii organismului gazdă, cu posibilitatea reactivărilor periodice ale virusului.

 

Epidemiologie

Virusul citomegalic se găsește în multe lichide ale corpului în timpul unei infecții active, incluzând saliva, urina, sângele, laptele matern, lichidul amniotic, lichidul seminal, secrețiile vaginale și LCR. Se transmite ușor de la o persoană la alta prin contact fizic apropiat sau prin contactul cu obiecte infectate.

 

Infecția cu Citomegalovirus în sarcină

Citomegalia este cea mai frecventă infecţie congenitală virală din lume. Ambele infecţii, primară şi reactivarea, pot duce la infecţii fetale. Prevalenţa la naştere a infecţiei congenitale cu virus citomegalic variază de la 0,3% la 2,4% şi cel puţin 90% din sugarii infectaţi congenital nu prezintă semne clinice. Boala are diverse forme de manifestare, de la nici un semn clinic la prematuritate, encefalită, surditate, tulburări hematologice şi deces.


Virusul Herpes simplex (HSV)

 

Virusul herpes simplex (HSV) este un virus ADN care aparține familiei Herpesviridae, subfamilia Alphaherpesvirinae și este implicat la om în producerea de infecţii acute şi recurente.

Există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2. HSV1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV2 determină leziuni genitale. Prevalenţa infecţiilor HSV1 în populaţia generală este estimată la 70-80%, în timp pentru HSV2 este de aproximativ 17-25%.

Deşi HSV1 şi HSV2 sunt transmise pe căi diferite şi afectează zone diferite ale corpului, există adesea o suprapunere în ceea ce priveşte epidemiologia şi manifestările clinice ale infecţiilor produse de cele două virusuri.

Infecţiile primare HSV1 sunt dobândite predominant în copilărie; după infecţia orofaringiană, virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă. Cea mai importantă manifestare clinică la copil este gingivostomatita în timp ce la vârste mai mari sunt caracteristice infecţiile tractului respirator superior şi un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase.

Herpesul genital poate fi indus atât de HSV1 (15% din cazuri) cât şi de HSV2 (85% din cazuri). Infecţiile primare HSV2 sunt dobândite în principal pe cale sexuală, fiind corelate cu promiscuitatea sexuală, ce include debutul vieţii sexuale la o vârsta foarte tănără, istoricul pozitiv pentru alte boli venerice şi numărul mare de parteneri sexuali. Iniţial replicarea HSV2 se produce la nivelul regiunii genitale urmată de colonizarea ganglionilor sacraţi. Simptomele infecţiei primare includ prurit, durere locală şi limfadenopatie. La femei infecţia se manifestă prin apariţia unor vezicule pe membranele mucoase ale labiilor şi vaginului în timp ce la bărbaţi leziunile sunt localizate pe gland, prepuţ. Adesea leziunile primare sunt însoţite de simptome sistemice cum ar fi: febră, cefalee, fotofobie, mialgii, stare de rău general. La persoanele imunodeprimate se descriu forme atipice de herpes genital – ulcere mari hiperkeratozice.

 

Epidemiologie

Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. Evoluția clinică a infecției este variabilă, iar simptomele pot fi uneori minime şi trece neobservate. Principalele semne şi simptome sunt reprezentate de erupții bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital şi herpes neonatal. La un procent redus din indivizii afectaţi virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente.

 

Infecția cu HSV în sarcină

Herpesul neonatal, ce poate fi cauzat de oricare din cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului prin canalul cervical. Adesea infecţia este subclinică (lipsa raportării de leziuni genitale), mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV1.

Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare (microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită). Au fost descrise defecte atât în cazul infecţiei primare cât şi în cea reactivată.


ALTE INFECȚII

 

Listerioza

 

Listerioza este o infecție uzuală, severă, cauzată de consumul alimentelor contaminate cu bacteria Listeria monocytogenes. Aproximativ 1600 de oameni se îmbolnăvesc de listerioză în fiecare an și aproximativ 260 mor datorită complicațiilor determinate de infecție. Cele mai predispuse categorii de populație sunt: femeile însărcinate, adulții > 65 ani, pacienții imunocompromiși.

Femeile însărcinate prezintă, în mod tipic, doar febră și simptome asemănătoare răcelii (oboseală și durere musculară). Totuși, infecția în timpul sarcinii poate determina pierderea sarcinii (20% dintre cazuri), naștere prematura, alte infecții ale nou-născutului sau moarte fetală (3% dintre cazuri).


Parvoviroza

 

Parvoviroza este determinată de Parvovirus B19, un virus ADN familia Parvoviridae.

Infecția femeii gravide în prima jumătate a sarcinii duce la transmiterea virusului intrauterin. Fătul este afectat, apare anemia fetala cu hidrops fetal (edem sever care apare în viața intrauterina, cu acumulare de lichid in toate cavitățile organismului) și moartea fătului în uter în 10 % din infecții. Hidrops fetalis poate duce la avort spontan (10% în primul trimestru) sau mai rar la naștere prematură. În trimestrele II și III de sarcina, riscul este minim.


Virusul Varicelo-Zosterian (VVZ)

 

Virusul varicelo-zosterian (VVZ) este agentul cauzator al varicelei (ce reprezintă primoinfecția) și al herpesului zoster (HZ) denumit și zona zoster . VZV este un virus ADN dublu catenar, aparținând genului Varicelavirus, subfamilia Alphaherpesvirinae, familiei Herpesviridae, alături de virusul Herpes simplex. Ceea ce caracterizează acest grup sunt următoarele: latența, neurotropismul și infecțiile recurente. VZV este un virus exclusiv uman. Este răspândit la nivel mondial și este extrem de contagios.

La gravide, cel mai frecvent, infecţia este simptomatică. Există o fază prodromală cu cefalee, febră şi stare generală alterată, urmată de apariţia unei erupţii alcătuite din macule care evoluează rapid către papule şi vezicule. Leziunile apar în valuri timp de 6-10 zile. Pot apărea complicaţii, cea mai frecventă este pneumonia, iar mai rare sunt encefalita, miocardita, hepatita sau glomerlonefrita. Zona zoster a gravidei care se transmite intrauterin fătului, este asociată cu herpes zoster la copil.


Streptococul de grup B (Streptococcus agalactiae)

 

Streptococul de grup B (Streptococcus agalactiae) poate coloniza vaginul și colul uterin fără a determina simptomatologie și fără a necesita tratament. Face parte din flora normală a tractului genital feminin. Poate reprezenta o importantă cauză de sepsis și meningită neonatală.

În timpul naşterii, femeia colonizată vaginal cu Streptococcus agalactiae poate dezvolta endometrită febrilă cu diseminare sanguină, localizare secundară endocardică sau meningiană.

La nou-născut, streptococul de grup B (Streptococcus agalactiae) produce două forme distincte de boală invazivă:

Boala cu debut precoce, apare în prima săptămână de viaţă. Nou născutul dezvoltă una sau mai multe din următoarele: sepsis, pneumonie, meningită, osteomielită, artrită septică.

Boala cu debut precoce poate fi dobândită în uter sau în momentul naşterii.

Boala cu debut tardiv, apare după prima săptămână de viaţă, dar poate apărea până la câteva luni de viaţă. Se transmite prin contact uman, iar nou născutul dezvoltă: meningită, sepsis.

Mortalitatea este de aproximativ 50%.


Chlamydia

 

Infecția cu Chamydia trachomatis este asimptomatică în aproximativ 70% dintre cazuri.

Infecția cu Chlamydia în sarcină poate determina avort spontan și nastere prematură și poate fi transmisă de la mamă la făt în timpul naşterii. Aceasta poate determina la copil o infecţie la nivelul ochilor (conjunctivită) sau o infecţie a plămânilor.


Hepatita B

 

Virusul hepatic B face parte din familia Hepadnaviridae, este endemic în lume și este transmis prin contact direct cu lichidele corpului (parenteral, prin sânge infectat sau contact sexual).

Hepatita de tip B se poate transmite "pe verticală" - de la mamă la făt. Hepatita B are o probabilitate de transmitere de la mama la făt de 100 %, dacă femeia se infectează în primul trimestru de sarcina. De asemenea, virusul hepatitei B poate fi transmis și prin lapte matern (alăptare).


Hepatita C

 

Virusul hepatic C (HCV) este un virus ARN apartinand familiei Flaviviridae.

Virusul hepatic C (HCV) determină hepatita acută și boli hepatice cronice (la 80% dintre persoanele infectate), incluzând ciroză hepaticî (la 10-20% dintre persoanele infectate) și hepatocarcinom (la 1-5% dintre persoanele infectate). La nivel global s-a stabilit ca aproximativ 170 milioane de oameni (3% din populatia globala) sunt purtatori ai HCV si 3-4 milioane de persoane sunt infectate în fiecare an.

În cazul prezenţei infecţiei cu VHC la gravidă, există risc de naştere prematură, rupere precoce a membranelor, anomalii congenitale, greutate mică la naştere, diabet gestațional.


HIV

 

Se estimează că aproximativ 16 milioane de femei din întreagă lume se luptă cu virusul imunodeficienţei umane (HIV ) şi circa 250.000 de copii sunt infectaţi anual, cele mai multe dintre infecţii fiind dobândite prin transmitere verticală (de la mamă la făt).

Riscul de transmitere HIV de la mamă la făt intrauterin sau în travaliu este considerat ca fiind de 10-30%.


Sifilis

 

Sifilisul este o boală contagioasă, complexă determinată de infecția cu spirocheta Treponema pallidum. Infecția este sistemică și boala se caracterizează prin perioade de latență. Diagnosticul se face pe baza testelor serologice, iar tratamentul se face cu antibiotice uzuale. T. pallidum poate traversa placenta, putând instaura infecția luetică a produsului de concepție, cauzând afectarea în diferite grade în această perioadă: moartea fătului, maladia abortivă, hipertrofia fetală, decese perinatale, neonatale, modificări morfopatologice fetale: icter, hemoragii, hepato-splenomegalie, modificări osoase şi de dentiţie. Sifilisul congenital este o boala infecţioasă cauzată de trecerea prin bariera placentară a spirochetei, de la mama infectată la făt, în timpul vieții intrauterine și este rezultatul ineficienței filtrelor serologice sau al contaminării în timpul sarcinii.


Referințe bibliografice:

1. Alex Azwa, Simon E Barton, Aspects of herpes simplex virus: a clinical review. https://srh.bmj.com/content/familyplanning/35/4/237.full.pdf

2. Chiorean Erica, Impactul infecţiei cu citomegalovirusul uman la pacienţii cu hepatite cronice virale B şi C. Teză de doctorat

3. Cristina Anamaria Mării, ROLUL INFECŢIEI CU TOXOPLASMA GONDII ÎN PATOLOGIA PEDIATRICĂ. Teză de doctorat.

4. http://infectioasecluj.ro/spital/index.php/monitorizare-gravide/

5. http://www.scumc.ro/profil-virus-herpes-simplex-hsv1-hsv2-anticorpi-igg/

6. https://umfcd.ro/wp-content/uploads/2018/10/TORCH_IT_Etapa_I_RAPORT_2016-12-02.pdf

7. https://www.cdc.gov/

8. https://www.cdt-babes.ro/

9. https://www.iusti.org/

10. https://www.torch.ro/boli-infectioase-torch/altele/parvovirusul-b19/parvovirusul-b19-extenso/

11. https://www.torch.ro/boli-infectioase-torch/varicela-extenso/

12. Ion-Dumitrescu Ioana Maria, Herpes Zoster și nevralgia post-zosteriană - corelație între aspectul neuroelectrofiziologic și eficacitatea tratamentului în prevenirea și controlul simptomatologiei acestora. Teză de doctorat

13. K J Looker, G P Garnett, A systematic review of the epidemiology and interaction of herpes simplex virus types 1 and 2. Sex Transm Infect 2005;81:103–107. doi: 10.1136/sti.2004.012039

14. Mihaela Peteanu. Rubeola și sarcina http://www.mihaelapeteanu.ro/rubeola-si-sarcina/

15. Oana Teodor, Livia Cosma, Managementul sarcinilor la paciente HIV pozitive

16. Referințele metodelor de lucru

17. Rodica Radu, INFECŢIILE MATERNO-FETALE ŞI CONSECINŢELE LOR, PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ. Teză de doctorat

  • Promoția lunii
  • Accesarea rezultatelor on-line
  • Interpretarea rezultatelor
  • Ghid de recoltare (recomandări)
  • Analize într-un laborator privat, certificat și acreditat
  • Companii private de asigurări
  • Review-uri (0)

 
Rezultatele analizelor sunt disponibile în trei paşi simpli:
1. Identificaţi codul unic de pe buletinul de analize;
2. Accesaţi secţiunea REZULTATE;
3. Completaţi cele două câmpuri (CNP şi Cod Buletin), autentificați-vă şi vizualizaţi istoricul vizitelor la laborator.
Interpretarea rezultatelor se face în context clinic.

În momentul in care va prezentati pentru recoltarea analizelor, va rugam sa respectati urmatoarele recomandari:

În centrele de analize interacționați cu personal medical specializat în recoltarea probelor atât de la adulți, cât și de la copii. Analizele medicale se lucrează cu grijă și profesionalism în laboratoare Clinica Sante, acreditat RENAR.

Laboratoarele Clinica Sante efectuează analize medicale în parteneriat cu următoarele companii private de asigurări.

Clinica Sante Analize Allianz Tiriac asigurari private
Clinica Sante Analize Omniasig asigurari private
Clinica Sante Analize Signal Iduna asigurari private
Clinica Sante Analize Generali
Clinica Sante Analize Premia Asigurări
Clinica Sante Analize Europ Assistance asigurari private
Clinica Sante Analize ASIROM asigurari private
Clinica Sante Analize MEDOC asigurari private

Scrie un review


close

Profil TORCH - Complex TORCH

A fost adaugat cu succes in cosul tau de cumparaturi!

Vezi cosul Trimite comanda
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat cu succes in cosul tau de cumparaturi!

Vezi cosul Trimite comanda