Albumina este principala proteină din sânge și una dintre cele mai importante analize utilizate pentru evaluarea stării generale de sănătate. Aceasta oferă informații despre starea de nutriție, funcția ficatului și a rinichilor și poate contribui la identificarea sau monitorizarea unei game largi de afecțiuni.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Albumina este cea mai abundentă proteină din plasma sanguină și este produsă aproape în totalitate la nivelul ficatului. Ea contribuie la menținerea presiunii oncotice (coloid-osmotice) a sângelui, ajutând la păstrarea lichidelor în interiorul vaselor de sânge și prevenind acumularea acestora în țesuturi (edeme).
Pe lângă acest rol, albumina transportă numeroase substanțe din organism, inclusiv hormoni, acizi grași, bilirubină, calciu și anumite medicamente. Concentrația sa în sânge reflectă capacitatea ficatului de a sintetiza proteine și poate oferi informații despre funcția renală, starea de nutriție și existența unor procese inflamatorii sau boli cronice.
Determinarea albuminei serice este utilizată pentru evaluarea funcției hepatice și renale, aprecierea stării nutriționale și monitorizarea evoluției unor afecțiuni cronice. Analiza se interpretează întotdeauna împreună cu alte teste de laborator și cu contextul clinic.
2. Indicații pentru testare
Evaluarea funcției hepatice, împreună cu alte teste hepatice.
Evaluarea funcției renale și investigarea unor boli renale asociate cu pierdere de proteine.
Investigarea edemelor sau a acumulării de lichid în organism.
Evaluarea stării de nutriție și investigarea malnutriției.
Monitorizarea bolilor hepatice cronice, a bolilor renale și a altor afecțiuni cronice.
Monitorizarea pacienților spitalizați sau cu boli severe.
3. Pregătire pacient
De regulă, nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
Se poate recomanda recoltarea dimineața, după un repaus alimentar de 8–12 ore, în special atunci când analiza este efectuată împreună cu alte teste biochimice.
Se recomandă menținerea unui aport normal de lichide înaintea recoltării.
Medicul trebuie informat despre tratamentele urmate, deoarece unele medicamente pot influența concentrația albuminei.
4. Tipul probei recoltate
Sânge venos
5. Valori de referință
Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.
În general:
Albumină serică: 3,5–5,2 g/dL (35–52 g/L).
Rezultatul trebuie interpretat împreună cu celelalte analize hepatice, renale și cu starea de nutriție al pacientului.
6. Interpretarea rezultatelor
Valori scăzute - pot apărea în:
boli hepatice cronice (hepatită cronică, ciroză)
boli renale cu pierdere de proteine (de exemplu, sindrom nefrotic)
malnutriție sau aport insuficient de proteine
boli inflamatorii cronice
afecțiuni intestinale asociate cu absorbția deficitară a proteinelor
arsuri extinse sau alte afecțiuni cu pierdere importantă de proteine
Scăderea albuminei poate favoriza apariția edemelor prin reducerea presiunii oncotice a sângelui.
Valori crescute - sunt mai puțin frecvente și apar, cel mai adesea, în:
deshidratare
hemoconcentrație (scăderea volumului de plasmă)
De regulă, o valoare crescută nu indică o producție excesivă de albumină, ci reflectă reducerea cantității de apă din organism.
7. Factori care pot influența rezultatul
Deshidratarea sau hiperhidratarea
Poziția verticală a corpului înaintea recoltării (ortostatism prelungit)
Administrarea unor medicamente (corticosteroizi, estrogeni și altele)
Sarcina
Administrarea intravenoasă de lichide înaintea recoltării
Efortul fizic intens înainte de recoltare
8. Analize complementare
Proteine totale – pentru o imagine de ansamblu asupra proteinelor circulante