Antigen HBs

1. Descriere generală

Antigenul HBs (Hepatitis B surface antigen) este o proteină aflată la suprafața virusului hepatitei B (VHB). Este primul marker viral care apare în sânge după infectare și reprezintă principalul test utilizat pentru depistarea infecției cu virusul hepatitei B.

În general, antigenul HBs poate fi detectat în sânge la câteva săptămâni de la expunerea la VHB, înainte de apariția simptomelor și dispare, de regulă, în decurs de 4-6 luni în cazul unei infecții acute care se vindecă spontan. Persistența acestuia mai mult de 6 luni indică faptul că organismul nu a reușit să elimine virusul, iar infecția a devenit cronică.

Determinarea în sânge a antigenului HBs permite identificarea persoanelor cu infecție activă (acută sau cronică) cu virusul hepatitei B, însă nu poate stabili singură stadiul infecției și nu oferă informații despre gradul afectării hepatice sau despre nivelul de replicare virală. Analiza este utilizată atât pentru screening, cât și pentru evaluarea persoanelor cu suspiciune de hepatită virală sau cu risc crescut de expunere la virus.

Pentru caracterizarea completă a infecției sunt necesari și alți markeri serologici, determinarea ADN-ului VHB și evaluarea funcției hepatice.

2. Indicații pentru testare

• Screening pentru depistarea infecției cu virusul hepatitei B, mai ales pentru persoanele cu risc crescut de expunere la virus: contact cu o persoană infectată, persoane cu parteneri sexuali multipli, pacienți imunosupresați, personal medical;
• Investigarea simptomelor sugestive pentru hepatită (icter, urină închisă la culoare, fatigabilitate, greață, durere în partea dreaptă a abdomenului);
• Screening prenatal (în primul trimestru de sarcină), pentru prevenirea transmiterii infecției la nou-născut;
• Monitorizarea evoluției și răspunsului la tratament la pacienții cu hepatită B;
• Screeningul donatorilor de sânge, organe sau țesuturi.

3. Pregătire pacient

• Nu este necesară o pregătire specială înaintea recoltării;
• Medicul trebuie informat despre existența unei infecții cunoscute cu virusul hepatitei B, vaccinarea împotriva hepatitei B sau tratamentele antivirale aflate în desfășurare.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

• Nereactiv (negativ) – antigenul HBs nu a fost detectat.
• Reactiv (pozitiv) – antigenul HBs a fost detectat în sânge și indică prezența infecției cu virusul hepatitei B.

În unele situații, pot exista rezultate neconcludente sau aflate în zona de incertitudine, care necesită repetarea testării sau investigații suplimentare.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul pacientului, contextul clinic și ceilalți markeri ai infecției cu virusul hepatitei B.

Rezultat negativ

Poate indica:

• absența unei infecții cu virusul hepatitei B;
• o testare efectuată în perioada de incubație sau în faza foarte precoce a infecției;
• dispariția antigenului HBs după vindecarea infecției sau în urma răspunsului favorabil la tratament.

Totuși, un rezultat negativ nu exclude complet o infecție foarte recentă, aflată în perioada de incubație. În funcție de contextul clinic, medicul poate recomanda determinarea altor markeri virali sau repetarea testării.

Rezultat pozitiv

Poate indica:

• infecție acută cu virusul hepatitei B;
• infecție cronică cu virusul hepatitei B;
• infecție cronică cu VHB, inclusiv forma cu activitate virală redusă (purtător inactiv al AgHBs).

Un rezultat pozitiv necesită investigații suplimentare pentru stabilirea stadiului infecției, evaluarea funcției hepatice și aprecierea replicării virale.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Momentul recoltării în raport cu expunerea la virus
• Perioada de incubație a infecției
• Niveluri foarte mici ale antigenului HBs
• Variante mutante ale virusului hepatitei B, în situații rare
• Vaccinarea recentă împotriva hepatitei B (rareori, poate determina rezultate tranzitorii reactive)
• Imunodeficiențele sau tratamentele imunosupresoare pot influența răspunsul imun și interpretarea celorlalți markeri virali. 

8. Analize complementare

Analize utile pentru evaluarea stadiului și severității infecției:

• Anticorpi anti-HBs – evaluează existența imunității față de virusul hepatitei B
• Anticorpi anti-HBc total – evidențiază contactul actual sau anterior cu virusul hepatitei B
• Anticorpi anti-HBc IgM – utili în suspiciunea unei infecții acute
• Antigen HBe (HBeAg) – contribuie la evaluarea replicării virale
• Anticorpi anti-HBe – completează evaluarea evoluției infecției
• ADN VHB (HBV DNA, prin PCR) – determină încărcătura virală
• ALT (TGP), AST (TGO), GGT, bilirubină totală și fracțiile bilirubinei – pentru evaluarea funcției hepatice