Testul detectează antigenul bacteriei Helicobacter pylori în materiile fecale și este utilizat pentru diagnosticul neinvaziv al infecției active, asociată cu gastrita și ulcerul gastric sau duodenal. De asemenea, poate fi efectuat după tratament pentru confirmarea eradicării bacteriei.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Helicobacter pylori (H. pylori) este o bacterie care colonizează mucoasa stomacului și poate persista timp îndelungat în absența tratamentului. Infecția este frecventă la nivel mondial, iar multe persoane nu prezintă simptome. Totuși, în anumite cazuri, bacteria poate determina inflamația mucoasei gastrice (gastrită), ulcer gastric sau duodenal și reprezintă un factor de risc pentru unele afecțiuni gastrice, inclusiv cancerul gastric și limfomul gastric de tip MALT, o formă rară de limfom care apare la nivelul mucoasei stomacului.
Analiza detectează antigene ale bacteriei H. pylori eliminate în materiile fecale. Prezența acestora sugerează existența unei infecții active. Spre deosebire de determinarea anticorpilor anti-H. pylori, care nu poate diferenția cu certitudine o infecție activă de una vindecată și poate rămâne pozitivă mult timp după eradicarea bacteriei, testul antigenic din materii fecale oferă informații despre prezența actuală a infecției.
Determinarea antigenului H. pylori din materii fecale reprezintă una dintre metodele neinvazive recomandate atât pentru diagnosticul infecției active, cât și pentru confirmarea eradicării bacteriei după tratament, atunci când este efectuată în condițiile recomandate.
2. Indicații pentru testare
Investigarea simptomelor sugestive pentru infecția cu Helicobacter pylori (durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului, greață, balonare, senzație de sațietate precoce)
Evaluarea pacienților cu suspiciune de gastrită sau ulcer gastric ori duodenal, conform recomandării medicului
Testarea persoanelor cu antecedente de ulcer gastroduodenal sau cu alți factori de risc asociați infecției cu H. pylori, în situațiile indicate de medic
Confirmarea eradicării infecției după tratament
3. Pregătire pacient
Proba se recoltează din materii fecale, într-un recipient special de unică folosință, curat și uscat, fără contaminare cu urină, apă sau alte substanțe.
Pentru reducerea riscului unui rezultat fals negativ, tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol etc.) trebuie, de regulă, întrerupt cu aproximativ două săptămâni înaintea recoltării, numai la recomandarea medicului.
Testarea se efectuează la cel puțin patru săptămâni după încheierea tratamentului cu antibiotice sau cu preparate care conțin bismut, conform recomandării medicului.
Nu este necesară o pregătire alimentară specială înaintea recoltării.
4. Tipul probei recoltate
Materii fecale
5. Valori de referință
Rezultatul poate fi raportat ca:
Negativ – antigen Helicobacter pylori este nedetectabil;
Pozitiv – antigen Helicobacter pylori este detectabil.
Rezultatul de referință este negativ. Modul de raportare poate varia în funcție de metoda utilizată de laborator.
6. Interpretarea rezultatelor
Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele pacientului, istoricul medical și celelalte investigații recomandate de medic.
Rezultat negativ
Sugerează absența unei infecții active cu Helicobacter pylori. Totuși, un rezultat negativ nu exclude complet infecția, mai ales dacă testarea a fost efectuată în timpul sau la scurt timp după administrarea inhibitorilor pompei de protoni, antibioticelor ori preparatelor cu bismut sau prea curând după tratamentul de eradicare.
Dacă suspiciunea clinică persistă, medicul poate recomanda repetarea testului în condiții corespunzătoare sau efectuarea unei alte investigații.
Rezultat pozitiv
Sugerează prezența unei infecții active cu Helicobacter pylori. În funcție de contextul clinic, medicul poate recomanda inițierea tratamentului de eradicare și poate stabili momentul testării ulterioare pentru confirmarea eliminării bacteriei.
7. Factori care pot influența rezultatul
Administrarea recentă de inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
Tratamentul recent cu antibiotice sau cu preparate care conțin bismut
Recoltarea, manipularea sau transportul necorespunzător al probei
Efectuarea prea devreme a testului pentru confirmarea eradicării după tratament
8. Analize complementare
Test respirator cu uree marcată – metodă neinvazivă utilizată pentru diagnosticul infecției active și pentru confirmarea eradicării după tratament
Test rapid la urează – efectuat pe biopsii gastrice obținute în timpul endoscopiei
Endoscopie digestivă superioară – indicată în anumite situații clinice, în special la pacienții cu simptome de alarmă sau cu risc crescut
Examen histopatologic al biopsiei gastrice – poate evidenția modificările mucoasei gastrice și, prin metode specifice, prezența bacteriei
Helicobacter pylori: Anticorpi IgG – pot indica o infecție prezentă sau anterioară, dar nu diferențiază în mod fiabil infecția activă de cea eradicată și nu sunt recomandați pentru confirmarea succesului tratamentului.