Chlamydia trachomatis este o bacterie care se transmite în principal prin contact sexual și reprezintă o cauză frecventă de infecții ale tractului genital și urinar. Infecția poate evolua fără simptome, însă atunci când apar manifestări, acestea pot include secreții genitale anormale, usturime sau durere la urinare, sângerări între menstruații sau după contactul sexual și dureri pelvine. La femei, infecția poate determina cervicită (inflamația colului uterin), iar atât la femei, cât și la bărbați poate apărea uretrita (inflamația uretrei).
O infecție netratată poate determina complicații, în special la femei, prin apariția bolii inflamatorii pelvine și afectarea trompelor uterine, crescând riscul de infertilitate sau sarcină ectopică. În timpul sarcinii, infecția poate fi transmisă copilului în perioada nașterii și poate provoca conjunctivită sau pneumonie la nou-născut.
Anticorpii IgG anti-Chlamydia trachomatis sunt produși de sistemul imunitar după contactul cu bacteria și pot rămâne detectabili o perioadă îndelungată, inclusiv după dispariția infecției sau după tratament.
Prin urmare, prezența anticorpilor IgG indică un contact anterior cu Chlamydia trachomatis, dar nu permite diferențierea sigură între o infecție veche și una activă. Din acest motiv, analiza anticorpilor IgG nu este recomandată ca test de sine stătător pentru diagnosticul sau screeningul unei infecții genitale active. Pentru depistarea infecției active sunt preferate testele moleculare care identifică direct materialul genetic al bacteriei.
Determinarea anticorpilor IgG poate oferi informații suplimentare atunci când este importantă identificarea unui contact anterior cu bacteria, de exemplu, în anumite cazuri de infertilitate sau la paciente cu antecedente sugestive de infecții pelvine.
Testul nu este recomandat pentru confirmarea unei infecții genitale active cu Chlamydia trachomatis. Dacă există simptome sugestive, contact sexual cu risc sau necesitatea screeningului pentru infecția activă, este indicată testarea moleculară de tip NAAT/PCR.
Valorile de referință și modul de exprimare a rezultatului depind de metoda utilizată de laborator. Rezultatul poate fi raportat ca negativ, echivoc sau pozitiv sau sub forma unei valori numerice interpretate în raport cu limitele stabilite pentru metoda respectivă.
Pentru interpretare trebuie utilizate întotdeauna valorile de referință înscrise pe buletinul de analize.
Un rezultat pozitiv indică prezența anticorpilor IgG anti-Chlamydia trachomatis și sugerează că organismul a intrat în contact cu bacteria la un moment dat.
Anticorpii IgG pot persista timp îndelungat după infecție, inclusiv după tratament, astfel încât un rezultat pozitiv nu confirmă existența unei infecții active și nu înseamnă automat că bacteria este încă prezentă în organism.
Dacă există suspiciunea unei infecții active, diagnosticul trebuie realizat printr-un test molecular care detectează direct Chlamydia trachomatis, în funcție de localizarea posibilă a infecției.
În contextul infertilității, prezența anticorpilor poate sugera o infecție anterioară, dar nu demonstrează singură existența unei afectări tubare.
Un rezultat negativ indică faptul că anticorpii IgG nu au fost detectați peste pragul de pozitivitate al metodei utilizate.
Rezultatul negativ nu exclude complet o infecție recentă, deoarece anticorpii pot să nu fie încă detectabili în fazele timpurii ale răspunsului imun. De asemenea, la unele persoane răspunsul imun poate fi redus, iar anticorpii pot scădea în timp.
Dacă există suspiciunea unei infecții active, un rezultat IgG negativ nu trebuie utilizat pentru excluderea acesteia; este necesară testarea moleculară.
8. Analize complementare
Mai mult