Coprocultura este o analiză microbiologică prin care se urmărește detectarea și identificarea bacteriilor enteropatogene din materiile fecale. Proba este însămânțată pe medii de cultură adecvate, care favorizează dezvoltarea bacteriilor și permit identificarea acestora.
Intestinul conține în mod normal o comunitate numeroasă și diversă de microorganisme, denumită microbiotă intestinală. Din acest motiv, coprocultura nu urmărește identificarea tuturor bacteriilor prezente în materiile fecale, ci evidențierea unor bacterii cu potențial patogen, asociate cu infecțiile gastrointestinale.
În funcție de metoda și protocolul laboratorului, coprocultura poate investiga bacterii precum Salmonella spp., Shigella spp., Campylobacter spp. și alți enteropatogeni. Pentru anumite bacterii sau tulpini, inclusiv unele tipuri patogene de Escherichia coli, pot fi necesare culturi pe medii speciale, teste pentru toxine sau metode moleculare.
Infecțiile bacteriene intestinale se pot manifesta prin diaree acută sau persistentă, dureri și crampe abdominale, febră, greață, vărsături sau prezența sângelui ori mucusului în materiile fecale. Manifestările diferă în funcție de microorganism și de starea generală a pacientului.
Identificarea bacteriei implicate poate contribui la stabilirea cauzei simptomelor și la alegerea conduitei terapeutice. Tratamentul antibiotic nu este necesar în toate enterocolitele bacteriene, iar în anumite infecții poate fi chiar nerecomandat. Atunci când este relevant clinic, microorganismul izolat poate fi testat pentru sensibilitatea la antibiotice prin antibiogramă.
Coprocultura nu este necesară pentru fiecare episod de diaree acută, deoarece numeroase gastroenterite sunt autolimitate și pot avea cauze virale sau alte cauze care nu sunt evidențiate prin această analiză.
În anumite situații și în funcție de protocolul microbiologic, poate fi utilizat și un tampon rectal, dacă metoda laboratorului permite acest tip de probă.
Rezultatul coproculturii este raportat în funcție de microorganismele investigate.
În general, rezultatul poate fi:
Un rezultat negativ se referă la microorganismele incluse în protocolul de testare și nu exclude toate cauzele posibile ale unei infecții gastrointestinale.
Spectrul microorganismelor investigate și modul de raportare pot varia în funcție de metoda și protocolul laboratorului.
Un rezultat negativ indică faptul că nu au fost identificate bacteriile enteropatogene investigate prin metoda utilizată.
Rezultatul nu exclude însă toate cauzele infecțioase ale simptomelor digestive. Unele bacterii necesită condiții speciale de cultură sau metode diferite de diagnostic, iar virusurile și paraziții intestinali nu sunt detectați prin coprocultura bacteriană obișnuită.
Un rezultat negativ poate apărea și atunci când proba a fost recoltată după administrarea antibioticelor sau când numărul bacteriilor viabile este redus.
Un rezultat pozitiv indică identificarea unei bacterii enteropatogene în proba analizată. Semnificația rezultatului se stabilește în funcție de microorganismul identificat, manifestările pacientului și contextul epidemiologic.
În funcție de bacteria izolată și de contextul clinic, laboratorul poate efectua antibiograma atunci când testarea sensibilității la antibiotice este relevantă.
Identificarea unui agent bacterian nu înseamnă automat că este necesar tratament antibiotic. Decizia terapeutică aparține medicului și depinde de microorganism, severitatea bolii și particularitățile pacientului.
Mai mult