Detectie ADN-HPV 14 tulpini de risc crescut

HPV - Human Papilloma Virus (în română papilomavirus uman) este un grup de virusuri ADN extrem de răspândite și variate care afectează pielea și mucoasele umane. Există mai mult de 200 de tipuri de HPV. Este printre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală, afectând aproximativ 14 milioane de persoane anual.

Unele tipuri de HPV, cum ar fi cele care cauzează negii genitali (condiloame acuminate), sunt considerate cu risc scăzut, în timp ce altele, cum ar fi cele implicate în cancerul de col uterin, cancerul vaginal, cancerul vulvar, cancerul penian, cancerul orofaringian și cancerul anal sunt considerate cu risc crescut.

Testarea HPV a devenit un subiect de cercetare important, un instrument valoros al gestionării pacienților individuali, al efectuării screening-ului cervical și al supravegherii vaccinurilor la nivel de populație.

Virusul se poate transmite și prin contact direct cu pielea sau mucoasele infectate, de exemplu prin contactul mâinilor cu zona genitală. După acest contact, pielea mâinilor se poate contamina, iar ulterior infecția poate fi transmisă altor persoane. De asemenea, infecția poate avea loc si prin contactul nonsexual între suprafețe de piele, cum ar fi la nivelul verucilor cutanate. Foarte rar, în cazul tipurilor genitale de HPV, este posibilă transmiterea de la mamă la copil în timpul nașterii.

Testul utilitează tehnica PCR pentru depistarea și genotiparea (identificarea tulpinii pozitive) infecției cu HPV.

Afecțiuni și simptome asociate

Majoritatea infecțiilor cu HPV nu provoacă simptome și se vindecă de la sine, însă unele pot persista și pot duce la complicații mai grave.

Infecția cu HPV poate avea următoarele manifestări:

• Apariția de veruci (papiloame) la nivelul pielii ca urmare a infecției cutanate;
• Condiloame acuminate la nivelul sau în jurul mucoasei organelor genitale, anusului și în alte regiuni;
• Papilomatoza laringiană, numită și papilomatoza recurentă respiratorie, care reprezintă apariția de leziuni benigne la nivelul mucoasei laringiene. Forma cu debut în copilărie se asociază cu transmiterea în timpul nașterii;
• Leziuni precanceroase: Unele tulpini de HPV, atât cele de risc crescut, cât și cele de risc scăzut, în urma invaziei stratului celular bazal, pot provoca leziuni displazice la nivelul mucoasei colului uterin, vulvei, vaginului, anusului, penisului sau orofaringelui. Leziunile la nivelul mucoasei colului uterin pot fi evaluate prin test de screening Papanicolau sau în cadrul screeningului pentru infecția cu HPV prin testul HPV-ADN. Este important de menționat că unele tipuri de HPV nu provoacă simptome evidente și pot rămâne nedetectate fără un test medical;
• Cancer de col uterin: Infecția cu HPV este legată de aproape toate cazurile de cancer de col uterin; în special două tulpini de HPV, HPV 16 și HPV 18, sunt detectate în 70% dintre cazuri. Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent cancer la femei;
• Cancer orofaringian: Infecția cu papilomavirus uman, în special HPV 16, este considerată un important factor de risc pentru dezvoltarea de cancer orofaringian;
• Cancer penian: Infecția cu HPV este asociată cu 50% dintre cazurile de cancer penian. Cel mai frecvent, debutul este după vârsta de 50 de ani.

Cui se adresează analiza

• Femeilor cu vârsta de peste 30 de ani – ca metodă de screening pentru depistarea precoce a riscului de cancer de col uterin;
• Femeilor cu rezultate anormale la testul Babeș-Papanicolau – pentru a clarifica dacă modificările sunt asociate infecției cu HPV cu risc crescut;
• Femeilor aflate în monitorizare – după tratamente pentru leziuni cervicale sau infecție cu HPV, pentru a urmări evoluția;
• Femeilor sub 30 de ani, doar la recomandarea medicului, mai ales dacă există rezultate suspecte la citologie sau factori de risc.

Metodologie de testare

Testul HPV presupune extracția și amplificarea ADN-ului viral din probe citologice de celule cervicale, utilizând metode de biologie moleculară (tehnica PCR).

Beneficii și importanță clinică

• Depistare precoce a infecțiilor cu HPV cu risc oncogen crescut (în special tipurile 16 și 18, responsabile de ~70% dintre cancerele de col uterin);
• Sensibilitate mai mare decât testul Babeș-Papanicolau în identificarea leziunilor precanceroase;
• Posibilitatea de a identifica femeile cu risc înalt care necesită monitorizare atentă și tratament;
• Reducerea incidenței și mortalității prin cancer de col uterin, dacă este folosit ca test de screening periodic;
• Util în managementul pacientelor cu rezultate anormale la citologie sau aflate în urmărire după tratament pentru leziuni cervicale.

Particularități și limitări

• În anumite cazuri, infecția cu HPV poate fi într-o fază incipientă sau latentă, în care nivelul de ADN-HPV este prea scăzut pentru a fi detectat de testul ADN-HPV, dar pot apărea încă modificări celulare anormale detectabile de testul Papanicolau;
• Nerespectarea condițiilor preanalitice sau de recoltare poate influența acuratețea rezultatului;

Recoltare și condiții

Cu minimum 48 de ore înainte de recoltare, pacienta trebuie:

• să nu întrețină raporturi sexuale;
• să nu folosească contraceptive locale;
• să nu folosească tampoane intravaginale;
• să nu facă spălături vaginale;
• să nu aplice tratamente vaginale (ovule, geluri, creme);
• să nu se prezinte pentru recoltare în perioada menstruală.