Detectie ADN-HPV (depistare si genotipare pentru 28 tulpini)

HPV (Human Papilloma Virus, în română Papiloma Virus Uman) este un grup de virusuri ADN extrem de răspândite și variate, care afectează pielea și mucoasele umane. Există peste 200 de tipuri de HPV. Acesta se numără printre cele mai frecvente virusuri cu transmitere sexuală, afectând aproximativ 14 milioane de persoane anual.

Unele tipuri de HPV, precum cele care cauzează negii genitali (condiloame acuminate), sunt considerate cu risc scăzut, în timp ce altele – implicate în cancerul de col uterin, cancerul vaginal, cancerul vulvar, cancerul penian, cancerul orofaringian și cancerul anal – sunt considerate cu risc crescut.

Testarea HPV a devenit un subiect de cercetare important și un instrument valoros pentru:

• gestionarea pacienților individuali,
• efectuarea screening-ului cervical,
• supravegherea vaccinurilor la nivel de populație.

Modalități de transmitere:

• Virusul se poate transmite prin contact direct cu pielea sau mucoasele infectate, de exemplu prin atingerea zonei genitale cu mâinile.
• În aceste cazuri este posibilă autoinfectarea: mâinile ating mucoasa afectată și apoi transmit infecția către alte persoane.
• Infecția poate apărea și prin contact non-sexual piele–piele, de exemplu la nivelul verucilor cutanate.
• Foarte rar, tipurile genitale de HPV pot fi transmise de la mamă la copil în timpul nașterii.

Testul utilizează tehnica PCR pentru depistarea și genotiparea (identificarea tulpinii pozitive) a infecției HPV.

Afecțiuni și simptome asociate

Majoritatea infecțiilor cu HPV nu provoacă simptome și se vindecă de la sine. Totuși, unele pot persista și pot duce la complicații mai grave.

Infecția cu HPV poate avea următoarele manifestări:

• Veruci cutanate (papiloame) – apar la nivelul pielii, ca urmare a infecției cutanate.
• Condiloame acuminate – localizate la nivelul sau în jurul mucoasei organelor genitale, anusului și altor regiuni.
• Papilomatoza laringiană (numită și papilomatoză recurentă respiratorie) – constă în apariția de leziuni benigne la nivelul mucoasei laringiene. Forma cu debut în copilărie se asociază cu transmiterea în timpul nașterii.
• Leziuni precanceroase – unele tulpini de HPV, atât cu risc crescut, cât și cu risc scăzut, prin invazia stratului celular bazal, pot provoca leziuni displazice la nivelul colului uterin, vulvei, vaginului, anusului, penisului sau orofaringelui.
  • Leziunile colului uterin pot fi evaluate prin testul de screening Papanicolau sau prin testul HPV-ADN.
  • Este important de menționat că unele tipuri de HPV nu provoacă simptome evidente și pot rămâne nedetectate fără un test medical.
• Cancer de col uterin – infecția cu HPV este asociată cu aproape toate cazurile; în special tulpinile HPV16 și HPV18 sunt detectate în ~70% dintre cazuri. Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent cancer la femei.
• Cancer orofaringian – infecția cu papillomavirus uman, în special cu HPV16, este considerată un factor important de risc pentru dezvoltarea cancerului orofaringian.
• Cancer penian – infecția cu HPV este asociată cu aproximativ 50% dintre cazuri, cel mai frecvent cu debut după vârsta de 50 de ani.

Cui se adresează analiza

• Femeilor cu vârsta de peste 30 de ani – ca metodă de screening pentru depistarea precoce a riscului de cancer de col uterin.
• Femeilor cu rezultate anormale la testul Babeș-Papanicolau – pentru a clarifica dacă modificările sunt asociate cu o infecție HPV cu risc crescut.
• Femeilor aflate în monitorizare – după tratamente pentru leziuni cervicale sau infecție HPV, pentru a urmări evoluția.
• Femeilor sub 30 de ani – doar la recomandarea medicului, în special atunci când există rezultate suspecte la citologie sau factori de risc.

Metodologie de testare

Testul HPV presupune extracția și amplificarea ADN-ului viral, din probe citologice de celule cervicale, utilizând metode de biologie moleculară, respectiv tehnica PCR.

Beneficii și importanță clinică

• Depistarea precoce a infecțiilor cu HPV cu risc oncogen crescut (în special tipurile 16 și 18, responsabile de aproximativ 70% dintre cancerele de col uterin).
• Sensibilitate mai mare decât testul Babeș-Papanicolau în identificarea leziunilor precanceroase.
• Identificarea femeilor cu risc înalt, care necesită monitorizare atentă și tratament.
• Reducerea incidenței și mortalității prin cancer de col uterin, atunci când este folosit ca test de screening periodic.
• Util în managementul pacientelor cu rezultate anormale la citologie sau aflate în urmărire după tratament pentru leziuni cervicale.

Particularități și limitări

În anumite cazuri, infecția cu HPV poate fi într-o fază incipientă sau latentă, în care nivelul de ADN-HPV este prea scăzut pentru a fi detectat de testul ADN-HPV. Totuși, pot apărea modificări celulare anormale, detectabile prin testul Papanicolau.

Nerespectarea condițiilor preanalitice sau de recoltare poate influența acuratețea rezultatului.

Analize asociate recomandate

Pentru o evaluare completă, se pot recomanda teste suplimentare realizate din aceeași recoltare:

• Examen Babeș-Papanicolau în mediu lichid
• Test CINtec PLUS (imunocitodiagnostic p16/Ki-67)
• Detecție 7 ITS – Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium, Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Ureaplasma parvum, Trichomonas vaginalis (secreții) – Real-TM PCR