Factor II (protrombina) - activitate

Procesul de coagulare (de formare a unor cheaguri de sânge care opresc sângerarea) este dependent de o serie de proteine denumite factori de coagulare. Factorii de coagulare sunt numerotați cu cifre romane, de la I la XII. Dintre factorii de coagulare face parte și protrombina (factorul II), aceasta jucând un rol esențial în procesul de formare a cheagului de sânge. 
Sub acțiunea protrombinazei (enzimă), protrombina se transformă în trombină, care la rândul ei transformă fibrinogenul în fibrină (componenta care stabilizează cheagul de sânge).

Protrombina este sintetizată în mod continuu de către ficat, prin urmare există o concentrație constantă a acesteia în sânge. Sinteza factorului II în ficat este dependentă de prezența vitaminei K.

Atât creșterea nivelului seric de protrombină, cât și scăderea lui pot determina probleme de sănătate. Dozarea serică a nivelului de protrombină este recomandată în mai multe situații în care se suspectează un nivel anormal al acesteia, fiind relevantă pentru ambele sexe și pentru toate categoriile de vârstă (nou-născuți, copii, adolescenți, adulți, vârstnici).

Deficitul de protrombină determină sindrom hemoragipar (tendință excesivă de sângerare), care se manifestă clinic prin:

• echimoze (vânătăi) foarte ușor dobândite, pe suprafețe mari din corp;
• sângerări nazale masive/repetate;
• sângerări gingivale frecvente;
• sângerări masive sau care nu au tendință de oprire după traumatisme sau intervenții chirurgicale;
• în cazul femeilor cu deficit de factor II se pot întâlni sângerări menstruale abundente.
• un nivel scăzut de protrombină poate avea următoarele cauze:
• afecțiuni hepatice (de exemplu, în ciroza hepatică, ficatul nu mai poate sintetiza o cantitate suficientă de protrombină);
• deficit de vitamina K (aport alimentar insuficient, lipsa absorbției vitaminei K la nivel intestinal, deficit de sinteză a vitaminei K – după tratamente prelungite cu antibiotic);
• deficit genetic (moștenit) de protrombină;
• administrare de tratament anticoagulant (dozarea protrombinei se poate face pentru a diferenția tendința la sângerare produsă de anticoagulante de cea produsă de afecțiuni hepatice).

Excesul de protrombină cauzează tromboză, formarea anormală a cheagurilor de sânge care pot migra în diverse teritorii vasculare, producând obstrucția vaselor de sânge. Astfel, apare suferința organelor deservite de vasul de sânge obstruat de tromb. Cele mai grave forme de tromboză sunt reprezentate de tromboza venoasă profundă și de trombembolismul pulmonar.

Dozarea serică a factorului II de coagulare presupune recoltarea unei cantități mici de sânge venos din plica cotului, după dezinfectarea locală a tegumentului (pielii). Analiza nu necesită pregătiri speciale, însă se recomandă recoltarea a jeun (pe nemâncate).

Având în vedere că tratamentul anticoagulant influențează rezultatele testului, se recomandă efectuarea acestuia fie înainte de inițierea tratamentului, fie la o perioadă de timp după oprirea temporară a tratamentului cu anticoagulante.

Pentru completarea diagnosticului se asociază alte teste care evaluează eficiența procesului de coagulare:

• aPTT (timp parțial de activare a tromboplastinei);
• dozarea serică a celorlalți factori de coagulare;
• mutații ale factorului II (mutația G20210A).