Feritina

1. Descriere generală

Feritina este o proteină cu rol de depozit al fierului în organism. Ea se găsește în principal în ficat, splină, măduva osoasă și mușchi, unde stochează fierul într-o formă solubilă și non-toxicǎ, disponibilă pentru utilizare atunci când organismul are nevoie. O cantitate mică de feritină circulă și în sânge, iar nivelul seric reflectă de obicei rezervele totale de fier ale organismului.

Fierul este un element esențial pentru producția de hemoglobină (proteina din globulele roșii care transportă oxigenul), pentru metabolismul celular și pentru numeroase reacții enzimatice. Atât deficitul de fier, cât și excesul acestuia pot afecta sănătatea:

• Deficitul de fier duce la scăderea feritinei și, în timp, la anemie feriprivă.
• Supraîncărcarea cu fier (de ex.: hemocromatoză) duce la creșterea excesivă a feritinei și la depunerea fierului în organe precum ficatul, pancreasul și inima.

Determinarea feritinei serice este un test esențial în evaluarea metabolismului fierului, în diagnosticul și monitorizarea anemiei feriprive și a tulburărilor de supraîncărcare cu fier.

2. Indicații pentru testare

Determinarea feritinei este recomandată în următoarele situații:

• Suspiciune de deficit de fier (anemie feriprivă) – cu simptome precum oboseală, paloare, căderea părului, unghii fragile, dificultăți de concentrare.
• Monitorizarea tratamentului cu fier – pentru evaluarea eficienței suplimentării orale sau parenterale.
• Investigația anemiilor – diferențierea între anemia feriprivă și alte tipuri de anemie.
• Suspiciune de hemocromatoză ereditară sau alte cauze de supraîncărcare cu fier.
• Afecțiuni inflamatorii sau cronice – feritina poate crește ca marker de fază acută.
• Monitorizarea pacienților cu boli cronice hepatice (ex.: hepatite, ciroză), unde feritina poate reflecta atât rezervele de fier, cât și inflamația hepatică.

3. Pregătire pacient

• Nu este necesară o pregătire specială.
• În unele cazuri, medicul poate recomanda recoltarea dimineața, pe nemâncate, pentru corelare cu alte analize de metabolism al fierului.

4. Tipul probei recoltate: sânge venos.

5. Valori de referință

Valorile normale pot varia în funcție de laborator, vârstă și sex.: Orientativ:

• bărbați adulți: 30 – 400 ng/mL;
• femei adulte: 15 – 150 ng/mL;
• copii: valorile diferă în funcție de vârstă;
• sarcină: feritina scade fiziologic, mai ales în trimestrul al doilea și al treilea.

6. Interpretarea rezultatelor

• Valori scăzute pot indica: deficit de fier, anemie feriprivă, pierderi cronice de sânge (menstruații abundente, hemoragii digestive).
• Valori crescute pot semnala: hemocromatoză ereditară, boli hepatice cronice, inflamații acute sau cronice, anumite neoplazii, sindroame de supraîncărcare cu fier post-transfuzional.
• Feritina normală: de obicei exclude deficitul de fier, dar în prezența inflamației poate masca o carență (fiind un reactant de fază acută).

Rezultatele trebuie interpretate întotdeauna împreună cu alte teste de metabolism al fierului (sideremie, transferină, indice de saturație al transferinei).

7. Factori care pot influența rezultatul

• Procese inflamatorii și infecțioase – pot crește artificial feritina.
• Afecțiuni hepatice – cresc frecvent nivelul seric al feritine.
• Transfuzii recente de sânge sau suplimentarea cu fier pot crește feritina.
• Alcoolul – consumul cronic poate crește feritina.

8. Analize complementare

• Sideremie – măsoară concentrația de fier circulant în sânge.
• Transferină și indice de saturație al transferinei – evaluează capacitatea de transport a fierului și gradul de încărcare a acestei proteine.
• Numărătoare de reticulocite – indică rata de producere a globulelor roșii în măduva osoasă.
• Hemoleucogramă completă – oferă informații despre hemoglobină, hematocrit și alte linii celulare, utile în diagnosticul anemiilor.
• Electroforeza hemoglobinei – ajută la depistarea hemoglobinopatiilor (ex.: talasemie, anemie falciformă).
• Acid folic seric și vitamina B12 – utile pentru diferențierea altor tipuri de anemie (megaloblastice).
• CTLF (capacitatea totală de legare a fierului) – reflectă capacitatea serică de a lega fierul și este invers corelată cu rezervele de fier.