Analiză farmacogenetică ce determină variantele genetice din gena DPYD, responsabile de activitatea enzimei dihidropirimidin dehidrogenază (DPD), implicată în metabolizarea chimioterapicelor de tip 5-Fluorouracil (5-FU), capecitabină și tegafur. Testul estimează riscul de toxicitate severă la tratamentul cu fluoropirimidine.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Genotiparea genei DPYD evaluează variațiile genetice care influențează activitatea enzimei DPD (dihidropirimidin dehidrogenază), enzima principală responsabilă de catabolizarea a peste 80% din 5-FU.
Deficiența parțială sau completă a enzimei DPD, determinată genetic, poate duce la acumularea toxică a medicamentului și la reacții adverse severe sau potențial letale în timpul chimioterapiei.
Testul Biomnis analizează variante genetice clinice relevante din DPYD, inclusiv mutații asociate cu:
activitate enzimatică absentă sau redusă,
risc crescut de toxicitate severă la fluoropirimidine,
variații farmacogenetice cu impact asupra dozelor terapeutice.
Rezultatul este utilizat pentru optimizarea și personalizarea tratamentului oncologic înainte de inițierea terapiei cu 5-FU sau derivați.
Indicații de testare
Înaintea tratamentului cu 5-Fluorouracil (5-FU)
Înaintea tratamentului cu capecitabină sau tegafur
Evaluarea riscului de toxicitate severă la chimioterapie
Pacienți oncologici (colon, rect, sân, cap și gât etc.)
Istoric de reacții adverse severe la fluoropirimidine
Personalizarea dozelor de chimioterapic
Screening farmacogenetic pre-terapeutic
Cui se adresează
Pacienților oncologici înainte de chimioterapie
Medicilor oncologi
Farmacologi clinicieni
Pacienților cu risc crescut de toxicitate medicamentoasă
Persoanelor care urmează tratament cu fluoropirimidine
Centrelor de oncologie personalizată și medicină de precizie
Metodologie de testare
Extracție ADN din sânge periferic (EDTA)
Genotipare moleculară DPYD prin PCR (real-time PCR / allelic discrimination)
Detectarea variantelor genetice relevante clinic asociate deficitului de DPD
Analiză farmacogenetică orientată pe variante cunoscute cu impact funcțional
Interpretare conform ghidurilor farmacogenetice internaționale (CPIC / DPWG)
Beneficii și importanță clinică
Poate contribui la prevenirea toxicității severe la 5-FU și capecitabină
Permite ajustarea individualizată a dozelor de chimioterapie
Reduce riscul de reacții adverse potențial letale
Contribuie la optimizarea siguranței tratamentului oncologic.
Susține deciziile terapeutice înainte de inițierea chimioterapiei
Integrează medicina farmacogenetică în oncologia modernă
Susține creșterea siguranței pacientului în tratamentele citostatice.
Analize asociate recomandate
Farmacogenetică oncologică
UGT1A1 (irinotecan toxicitate)
TPMT / NUDT15 (tiopurine)
CYP2D6 (tamoxifen metabolism)
CYP2C19 / CYP3A4/5 (medicamente oncologice și suportive)
Oncologie moleculară
MSI (instabilitate microsatelitară)
KRAS / NRAS / BRAF
Panel NGS tumoral extins
Monitorizare clinică
Hemoleucogramă completă
Evalurea funcției hepatice (ALT, AST, bilirubină)
Evaluarea funcției renale (creatinină, eGFR)
Probă recoltată / condiții analiză
Sânge total EDTA
Nu necesită condiții speciale de recoltare
Documente necesare
Bilet de trimitere / recomandare medicală
Date clinice (tip tratament oncologic planificat)
Istoric de reacții adverse medicamentoase (dacă există)
Denumiri alternative
DPYD genotyping
DPD deficiency test
5-FU toxicity genetic test
Fluoropyrimidine pharmacogenetic test
DPYD variant analysis
Dihydropyrimidine dehydrogenase activity test (genetic)
Pharmacogenetic DPYD test
5-Fluorouracil toxicity screening
Chemotherapy toxicity genetic screening
Biomnis DPYD pharmacogenetics
Particularități ale testului
Această analiză farmacogenetică identifică variante în gena DPYD asociate cu deficit enzimatic de DPD și risc crescut de toxicitate la fluoropirimidine. Testul nu măsoară direct activitatea enzimei, ci evaluează predispoziția genetică. Rezultatul trebuie corelat cu ghidurile de dozare și cu contextul clinic oncologic al pacientului.