Glicemia determină nivelul glucozei (zahărului) din sânge, reprezentând un indicator de bază al stării de sănătate. Testul glucozei serice este important pentru diagnosticul și monitorizarea diabetului zaharat, depistarea tulburărilor metabolice, precum și evaluarea eficienței intervențiilor terapeutice la acești pacienți.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
*Termen de execuție:
o zi lucrătoare
Descrierea serviciului
1. Descriere generală
Glicemia reprezintă concentrația de glucoză din sânge la un moment dat, fiind unul dintre principalii indicatori ai metabolismului glucidic. Glucoza este principala sursă de energie pentru organism, indispensabilă pentru funcționarea optimă a celulelor, în special a creierului, care depinde aproape exclusiv de glucoză pentru energie.
După consumul alimentelor, carbohidrații sunt transformați în glucoză în intestinul subțire, iar aceasta este absorbită în sânge. Pancreasul joacă un rol esențial în menținerea glicemiei în limite normale prin secreția hormonilor insulină și glucagon. Insulina scade glicemia prin facilitarea pătrunderii glucozei în celule și stocarea ei sub formă de glicogen în ficat și mușchi. Glucagonul are efect invers, crescând glicemia prin stimularea eliberării glucozei din depozite (glicogenoliză) și sinteza acesteia din precursori (gluconeogeneză).
În condiții fiziologice, glicemia este menținută într-un interval relativ constant (în general, 70–99 mg/dL, pe nemâncate), datorită reglării hormonale în care sunt implicate pancreasul, ficatul, rinichii și glandele suprarenale. Dezechilibrele acestui mecanism pot duce la:
Hiperglicemie – valori crescute ale glucozei în sânge, întâlnite cel mai frecvent în diabetul zaharat. Pe termen lung, hiperglicemia afectează vasele de sânge și nervii, crescând riscul de complicații cardiovasculare, renale, oculare și neurologice.
Hipoglicemie – valori scăzute ale glucozei, cu efecte acute precum amețeli, tremor, tulburări de vedere, iar în cazuri severe, pierderea conștienței.
Determinarea glicemiei este una dintre cele mai frecvente analize efectuate, utilizată atât ca test de screening pentru depistarea diabetului zaharat, cât și pentru monitorizarea tratamentului la pacienții diagnosticați cu această boală.
2. Indicații de testare
Evaluare de rutină în cadrul controalelor anuale.
Screening pentru diabet zaharat și prediabet, la persoane cu factori de risc (obezitate, hipertensiune arterială, dislipidemie, istoric familial de diabet) sau cu simptome precum: sete/foame excesivă, urinare frecventă, oboseală persistentă, infecții recurente.
Diagnosticul și monitorizarea diabetului zaharat, în asociere cu alte teste (HbA1c, OGTT).
Diagnosticul hipoglicemiei, in prezenta unor simptome precum: episoade de slăbiciune, foame, amețeli, transpirații, tremor, palpitații, confuzie.
Evaluarea metabolismului glucidic în cadrul unor afecțiuni hepatice, renale sau endocrine (sindrom Cushing, acromegalie, disfuncții tiroidiene).
3. Pregătire pacient
Pentru glicemia à jeun (pe nemâncate), este necesar un repaus alimentar de 8–12 ore.
Evitarea consumului de alcool și a efortului fizic intens cu 24 de ore înainte de recoltare, deoarece pot modifica valorile glicemiei.
Este necesară precizarea medicației utilizate (corticosteroizi, diuretice, beta-blocante, antidiabetice orale, insulină), întrucât acestea pot influența rezultatele.
4. Tipul probei recoltate: Sânge venos
5. Valori de referință
Valori
mg/dL
Normal (à jeun)
70–99
Prediabet
100–125
Diabet zaharat
≥ 126
Glicemie la 2 ore postprandial (condiții normale)
< 140
Glicemia măsurată aleatoriu ≥200 mg/dL, în prezența simptomelor clasice (sete, poliurie, scădere ponderală), este criteriu diagnostic pentru diabet.
5. Interpretare rezultate
Valori scăzute (<70 mg/dL) - hipoglicemie
La pacienții diabetici, în cazul unor doze excesive de insulină sau antidiabetice orale.
Afecțiuni hepatice severe, insuficiență suprarenaliană, tumori secretante de insulină (insulinom).
Consumul excesiv de alcool sau post prelungit.
Valori crescute
100–125 mg/dL:prediabet – necesită modificarea stilului de viață.
≥ 126 mg/dL: diabet zaharat – confirmat prin două determinări separate.
Creșteri tranzitorii pot apărea în cazuri de stres, infecții, traumatisme, boli acute.