Helicobacter pylori (H. pylori) este o bacterie care colonizează mucoasa stomacului și poate persista timp îndelungat în lipsa tratamentului. Infecția este frecventă la nivel mondial, iar multe persoane nu prezintă simptome. În anumite cazuri, bacteria poate determina inflamația cronică a mucoasei gastrice (gastrită), ulcer gastric sau duodenal și este asociată cu un risc crescut de apariție a unor afecțiuni gastrice, inclusiv cancerul gastric și limfomul gastric de tip MALT.
În urma contactului cu H. pylori, sistemul imunitar produce anticorpi îndreptați împotriva bacteriei. Analiza determină în sânge anticorpii anti-Helicobacter pylori din clasa IgG, care apar ca răspuns la infecție și pot persista o perioadă îndelungată.
Prezența anticorpilor IgG indică faptul că organismul a fost expus la H. pylori, dar nu permite diferențierea sigură între o infecție activă și una anterioară. Anticorpii pot rămâne detectabili luni sau chiar ani după eradicarea bacteriei. Din acest motiv, serologia IgG nu este recomandată pentru verificarea succesului tratamentului de eradicare.
Pentru identificarea unei infecții active sunt preferate, în general, metode care evidențiază prezența actuală a bacteriei, precum testul antigenic din materii fecale sau testul respirator cu uree. În anumite situații clinice, investigația poate fi realizată și prin endoscopie cu biopsie gastrică.
Un avantaj al serologiei este faptul că rezultatul nu este influențat în același mod ca testele pentru infecție activă de administrarea recentă a inhibitorilor pompei de protoni, antibioticelor sau preparatelor cu bismut. Totuși, această caracteristică nu elimină principala limitare a testului: imposibilitatea de a stabili dacă anticorpii detectați corespund unei infecții prezente sau unei infecții din trecut.
Pentru diagnosticul curent al infecției active, testul antigenic din materii fecale și testul respirator cu uree sunt, în general, preferate serologiei.
Tratamentele în curs nu trebuie întrerupte înaintea recoltării fără recomandarea medicului.
Rezultatul poate fi raportat calitativ, semicantitativ sau cantitativ, în funcție de metoda utilizată.
În general, rezultatele pot fi încadrate ca:
În funcție de sistemul analitic, poate exista și o zonă echivocă/intermediară, pentru care laboratorul poate recomanda repetarea analizei sau corelarea cu o altă metodă de investigare.
Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.
Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele, istoricul medical, eventualele tratamente anterioare pentru H. pylori și celelalte investigații disponibile.
Un rezultat negativ indică absența anticorpilor anti-H. pylori IgG detectabili peste pragul metodei și .face mai puțin probabilă o infecție anterioară cu această bacterie.
Totuși, rezultatul negativ nu exclude complet infecția. Anticorpii pot fi încă nedetectabili în fazele timpurii ale răspunsului imun, iar performanța testelor serologice poate varia în funcție de metoda utilizată și de populația testată.
Dacă există o suspiciune clinică relevantă de infecție activă, medicul poate recomanda un test antigenic din materii fecale, un test respirator cu uree sau, în anumite situații, investigații endoscopice.
Un rezultat pozitiv indică prezența anticorpilor IgG împotriva Helicobacter pylori și .indică o infecție actuală sau anterioară cu bacteria.
Rezultatul pozitiv nu demonstrează singur existența unei infecții active. Anticorpii IgG pot persista luni sau ani după eradicarea H. pylori, astfel încât serologia nu poate diferenția în mod fiabil o infecție prezentă de una vindecată.
Atunci când este necesară demonstrarea infecției active, medicul poate recomanda confirmarea printr-o metodă care detectează prezența actuală a bacteriei, precum antigenul H. pylori din materii fecale sau testul respirator cu uree.
Scăderea nivelului anticorpilor IgG după tratament este lentă și variabilă. Din acest motiv, determinarea anticorpilor IgG nu este recomandată pentru confirmarea eradicării bacteriei după tratament.
Mai mult