Imunofenotipare pentru hemopatii maligne

1. Descriere generală

Imunofenotiparea este o analiză utilizată pentru identificarea și caracterizarea diferitelor populații de celule din sânge, prin analiza unor markeri specifici de pe suprafața sau din interiorul acestora. Testul este folosit în evaluarea hemopatiilor maligne, adică a bolilor canceroase care afectează celulele sângelui, măduva osoasă sau sistemul limfatic, precum leucemiile, anumite limfoame și mielomul multiplu.

Analiza se realizează prin citometrie în flux, o metodă care permite analizarea rapidă a unui număr mare de celule și identificarea caracteristicilor acestora pe baza markerilor celulari. Combinația de markeri identificată la nivelul unei populații celulare formează așa-numitul imunofenotip și poate ajuta la diferențierea celulelor normale de cele anormale.

Panelul de markeri analizați este adaptat fiecărui caz, în funcție de contextul clinic, rezultatele hemoleucogramei și caracteristicile populațiilor celulare identificate. Investigația poate fi completată cu markeri suplimentari pentru caracterizarea mai precisă a unei populații anormale.

În funcție de situația clinică, analiza poate fi utilizată pentru:

• Studiul proliferărilor limfoide

Pentru caracterizarea proliferărilor limfoide pot fi utilizați markeri precum CD19, CD20, CD23, CD22, FMC7, CD10, CD5, CD3, CD4 și CD8, dar și lanțurile ușoare kappa și lambda. Combinația acestora ajută la caracterizarea populațiilor limfoide B și T, iar în funcție de caz pot fi utilizați markeri suplimentari pentru evaluarea populațiilor NK.

• Studiul blaștilor

Blaștii sunt celule hematopoietice imature. Imunofenotiparea poate identifica o populație de blaști și poate contribui la stabilirea liniei din care aceștia provin – mieloidă, limfoidă B sau limfoidă T. Panelul este adaptat fiecărui caz și poate include markeri de imaturitate și de diferențiere celulară. Analiza blaștilor poate contribui la diagnosticul și caracterizarea leucemiilor acute, în special atunci când în proba analizată sunt prezente suficiente celule anormale. De asemenea, poate contribui la evaluarea unor sindroame mielodisplazice sau mieloproliferative.

• Studiul plasmocitelor

Imunofenotiparea plasmocitelor poate fi efectuată în contextul unui mielom multiplu sau atunci când alte investigații au evidențiat o proteină monoclonală. Plasmocitele sunt celule specializate în producerea anticorpilor și, în mod normal, se găsesc predominant în măduva osoasă.

Pentru identificarea lor pot fi utilizați markeri precum CD38 și CD138, iar panelul analizat poate contribui la caracterizarea populației și la evaluarea caracterului clonal. Pentru aprecierea numărului de plasmocite și a infiltrării măduvei osoase sunt importante mielograma și, în anumite situații, biopsia osteomedulară.

• Studiul monocitelor

În suspiciunea de leucemie mielomonocitară cronică (LMMC), imunofenotiparea poate analiza distribuția diferitelor subtipuri de monocite pe baza expresiei markerilor CD14 și CD16.

Sunt descrise trei categorii principale:

-         monocite clasice (MO1) – CD14+/CD16−,

-         monocite intermediare (MO2) – CD14+/CD16+,

-         monocite non-clasice (MO3) – CD14 scăzut sau negativ/CD16+.

În LMMC, proporția monocitelor clasice poate fi crescută. O proporție de cel puțin 94% de monocite clasice (MO1) poate susține diagnosticul, însă acest rezultat nu este suficient pentru confirmarea bolii și nu înlocuiește mielograma.

Imunofenotiparea poate fi utilizată atât pentru diagnosticul și caracterizarea inițială a unei hemopatii maligne, cât și, în anumite situații, pentru monitorizarea unei populații patologice cunoscute. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu hemoleucograma, frotiul sanguin și, atunci când este necesar, cu mielograma și investigațiile citogenetice sau moleculare.

2. Indicații de testare

• Evaluarea unor modificări persistente sau neexplicate ale hemoleucogramei, precum limfocitoză, monocitoză, leucocitoză sau citopenii;
• Investigarea prezenței unor celule anormale sau a blaștilor în sângele periferic;
• Evaluarea și caracterizarea unor leucemii acute sau cronice;
• Caracterizarea proliferărilor limfoide B, T sau NK;
• Diferențierea leucemiei limfocitare cronice de alte proliferări limfoide;
• Evaluarea unei posibile proliferări plasmocitare, inclusiv în contextul mielomului multiplu sau al identificării unei proteine monoclonale;
• Caracterizarea unei hemopatii maligne deja identificate și, în anumite situații, urmărirea populației patologice.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Pentru recoltarea probei nu este necesară o pregătire alimentară specială;
• Tratamentul prescris se continuă dacă medicul nu indică altfel;
• Este important ca medicul și laboratorul să fie informați despre diagnosticul hematologic cunoscut și despre tratamentele administrate.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos recoltat pe EDTA și frotiu sanguin.

5. Valori de referință

Imunofenotiparea pentru hemopatii maligne nu are un interval unic de referință comparabil cu analizele biochimice obișnuite.

Rezultatul descrie, în funcție de panelul utilizat:

• populațiile celulare identificate;
• proporția acestora în proba analizată;
• markerii exprimați sau absenți;
• intensitatea expresiei unor markeri;
• existența unui profil normal sau anormal;
• caracteristicile imunofenotipice ale unei eventuale populații patologice.

Interpretarea depinde de tipul populației celulare investigate, rezultatul hemoleucogramei, contextul clinic și panelul de anticorpi selectat de laborator.

6. Interpretare rezultate

Absența unei populații patologice evidente

Un rezultat în care nu este identificată o populație celulară anormală indică faptul că, în proba de sânge analizată și în limitele metodei utilizate, nu a fost evidențiat un imunofenotip sugestiv pentru hemopatia investigată.

Un astfel de rezultat nu exclude în toate situațiile existența unei boli hematologice. Unele populații patologice pot fi prezente în număr foarte redus sau pot fi localizate predominant în măduva osoasă sau în țesuturile limfatice, caz în care pot fi necesare alte investigații.

Identificarea unei populații anormale

Detectarea unei populații cu imunofenotip anormal poate oferi informații despre:

• linia celulară implicată – B, T, NK, mieloidă sau plasmocitară,
• gradul de maturare al celulelor,
• existența unei populații clonale, atunci când aceasta poate fi demonstrată prin markerii analizați,
• proporția populației anormale în proba examinată,
• investigațiile suplimentare necesare pentru stabilirea diagnosticului.

În proliferările limfoide B, combinația markerilor și evaluarea lanțurilor kappa și lambda pot contribui la identificarea unei populații clonale. În cazurile cu profil sugestiv pentru leucemie limfocitară cronică, poate fi calculat scorul Matutes.

În leucemiile acute, imunofenotiparea contribuie la identificarea blaștilor și la stabilirea liniei acestora. Rezultatul trebuie corelat cu examenul morfologic și, în funcție de caz, cu investigațiile citogenetice și moleculare.

În cazul identificării unor plasmocite anormale, imunofenotiparea poate contribui la demonstrarea caracterului clonal al acestora, însă evaluarea măduvei osoase rămâne importantă pentru diagnosticul complet și cuantificarea plasmocitelor.

În suspiciunea de LMMC, predominanța monocitelor clasice MO1 în proporție de cel puțin 94% poate susține diagnosticul, dar nu îl confirmă singură.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Numărul redus de celule patologice prezente în sângele periferic;
• Tratamentele administrate anterior sau în curs, care pot modifica numărul celulelor patologice sau expresia unor markeri;
• Infecțiile și procesele inflamatorii, care pot modifica temporar distribuția unor populații celulare.

8. Analize complementare

• Hemoleucograma completă – oferă informații despre numărul și distribuția principalelor tipuri de celule sanguine și este necesară pentru interpretarea imunofenotipării
• Examen citologic al frotiului sanguin – permite evaluarea microscopică a aspectului și maturității celulelor sanguine
• Mielograma – poate fi necesară pentru examinarea morfologică și cuantificarea celulelor din măduva osoasă, inclusiv a blaștilor sau plasmocitelor
• Biopsia osteomedulară – poate completa evaluarea structurii și infiltrării măduvei osoase
• Investigații citogenetice și FISH – pot identifica modificări cromozomiale relevante pentru diagnosticul și clasificarea hemopatiilor maligne
• Teste moleculare – pot identifica mutații sau rearanjamente genetice importante pentru diagnostic, prognostic sau alegerea tratamentului
• Electroforeza proteinelor serice cu imunofixare și lanțuri ușoare libere Kappa/Lambda (ser) – pot completa evaluarea atunci când există suspiciunea unei afecțiuni plasmocitare.