Prolactina

Prolactina este un hormon produs de glanda hipofiză, o glandă de dimensiuni mici, situată la baza craniului, care coordonează activitatea celorlalte glande endocrine. Deși este cunoscută mai ales pentru rolul ei în procesul de lactație, prolactina are numeroase efecte în organism, influențând funcția reproductivă, imunitatea (efect imunomodulator) și comportamentul. Acțiunile prolactinei se exercită în principal la nivelul țesutului mamar, alături de estrogeni și progesteron. Acest hormon stimulează dezvoltarea sânilor în timpul sarcinii, iar ulterior, după naștere (postpartum), determină declanșarea și susținerea lactației. Secreția de prolactină este controlată predominant de dopamină, un neurotransmițător produs la nivelul creierului (de hipotalamus), care inhibă în mod normal eliberarea prolactinei. Orice factor care reduce activitatea dopaminei (ex.: stres, anumite medicamente, leziuni hipotalamice sau hipofizare) poate duce la creșterea nivelului de prolactină. Excesul secreției de prolactină, atât cel fiziologic (din sarcină), cât și cel patologic (în afecțiuni hipotalamice sau hipofizare), inhibă axa hipotalamo-hipofizo-gonadală. În acest mod, poate determina, atât la femei cât și la bărbați, inhibarea funcției ovariene/testiculare (hipogonadism) și infertilitate. 1. Indicații testare

• Evaluarea infertilității feminine și masculine.
• Evaluarea tulburărilor de ciclu menstrual la femei: cicluri neregulate, oligomenoree (cicluri rare) sau amenoree (absența menstruației).
• Evaluarea semnelor de hipogonadism la bărbați: libido scăzut, disfuncție erectilă, scăderea pilozității faciale.
• Investigarea galactoreei – secreție lactată la nivelul glandei mamare în absența sarcinii sau alăptării (rar, galactoreea poate fi întâlnită și la bărbați).
• Diagnosticul și monitorizarea adenoamelor hipofizare secretante de prolactină (prolactinom).
• Manifestări clinice: galactoree, infertilitate, hipogonadism, cefalee, tulburări de vedere.
• Monitorizarea tratamentului cu agoniști dopaminergici (ex.: bromocriptină, cabergolină).
• Monitorizarea tratamentului cu neuroleptice/antidepresive – unele pot crește nivelul prolactinei.

2. Pregătire pacient

• Se recomandă recoltarea dimineața, à jeun (pe nemâncate).
• Se recomandă evitarea contactului sexual și a efortului fizic intens cu 24 de ore înaintea recoltării, deoarece acești factori pot crește tranzitoriu nivelul prolactinei.
• Este importantă precizarea tratamentului medicamentos urmat (în special neuroleptice, antidepresive, anticoncepționale).

3. Tipul probei recoltate: Sânge venos 4. Valori de referință Valorile de referință pot varia în funcție de laborator.

• Femei (în afara sarcinii): 3 – 25 ng/mL
• Bărbați: 3 – 20 ng/mL
• Femei gravide: 80 – 400 ng/mL (valorile cresc progresiv pe parcursul sarcinii)

5. Interpretare rezultate Valori crescute (hiperprolactinemie) pot apărea în:

• Sarcină și alăptare.
• Stres sau efort fizic intens.
• Adenoame hipofizare secretante de prolactină (prolactinom).
• Alte tumori sau afecțiuni hipofizare/hipotalamice.
• Hipotiroidism primar netratat.
• Boli cronice severe (insuficiență renală sau hepatică).
• Utilizarea anumitor medicamente (neuroleptice, antidepresive, metoclopramid, estrogeni, verapamil, anestezice).
• Macroprolactinemie – formă de prolactină cu greutate moleculară mare, dar fără activitate biologică semnificativă.

Valori scăzute: Sunt mai rar întâlnite, nu au implicații clinice majore și pot sugera insuficiență hipofizară. 6. Factori care pot influența rezultatul

• Stres acut sau cronic.
• Activitate fizică intensă.
• Contact sexual recent.
• Ora recoltării – valorile sunt mai mari în timpul nopții și somnului.

7. Analize complementare

• Macroprolactina (prolactina „big” sau PEG) – diferențiază macroprolactina de forma biologic activă.
• TSH, FT4 – pentru excluderea hipotiroidismului.
• FSH, LH, estradiol/testosteron – pentru evaluarea funcției gonadale.
• RMN hipofizar – în caz de suspiciune de adenom hipofizar.
• Test de sarcină – pentru excluderea sarcinii ca motiv fiziologic al creșterii prolactinei.