Rubella: Anticorpi IgG

1. Descriere generală

Rubeola, cunoscută în denumirea populară ca “pojărel” sau “pojarul mic”, este o boală infecțioasă cauzată de virusul rubeolei, transmis în principal pe cale respiratorie. Perioada de incubație este, în medie, de 2-3 săptămâni, iar evoluția este în general ușoară atât la copii, cât și la adulți. Tabloul clinic include de obicei erupția cutanată care apare mai întâi pe față, apoi se răspândește pe corp, stare subfebrilă sau febră, mărirea ganglionilor limfatici și uneori conjunctivită sau stare generală de rău.

Rubeola are o importanță deosebită în timpul sarcinii. Dacă infecția este dobândită în primele luni de sarcină, în special în primul trimestru, virusul poate fi transmis fătului și poate determina sindromul rubeolic congenital, asociat cu malformații cardiace, afectare oculară, surditate, întârziere în dezvoltare și alte complicații. În cazuri severe, infecția poate determina chiar avort spontan sau moarte fetală.

Anticorpii IgG anti-rubeolă sunt produși de sistemul imunitar după infecția naturală sau după vaccinare și persistă, de regulă, pe termen lung. Prezența lor sugerează existența imunității față de virusul rubeolic.

Determinarea anticorpilor IgG este utilizată pentru evaluarea statusului imun față de rubeolă, în special înaintea unei sarcini sau în cadrul investigațiilor efectuate în timpul sarcinii.

2. Indicații pentru testare

• Evaluarea imunității față de virusul rubeolei înaintea unei sarcini sau în timpul sarcinii, conform recomandării medicului
• Verificarea răspunsului imun după vaccinare, în situații selectate
• Investigarea suspiciunii de infecție cu virusul rubeolei, împreună cu determinarea anticorpilor IgM.

3. Pregătire pacient

• Nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
• Este importantă informarea medicului despre existența unei sarcini sau intenția de a obține o sarcină și menționarea antecedentelor de vaccinare împotriva rubeolei.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul poate fi raportat ca:

• Negativ – absența anticorpilor IgG anti-rubeolă

• Echivoc/neconcludent – rezultat la limită

• Pozitiv – prezența anticorpilor IgG anti-rubeolă

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

6. Interpretarea rezultatelor

Interpretarea anticorpilor IgG anti-rubeolă trebuie realizată împreună cu istoricul de vaccinare, contextul clinic și, atunci când este necesar, cu determinarea anticorpilor IgM.

Rezultat negativ – sugerează lipsa imunității față de virusul rubeolei și faptul că persoana este susceptibilă la infecție în cazul expunerii la virus. La femeile care planifică o sarcină, medicul poate recomanda vaccinarea înainte de concepție, conform recomandărilor în vigoare.

Rezultat pozitiv – sugerează existența imunității dobândite prin vaccinare sau printr-o infecție anterioară. Rezultatul nu indică o infecție recentă și nu permite stabilirea momentului în care a fost dobândită imunitatea.

Rezultat echivoc – nu permite o concluzie sigură. În funcție de contextul clinic, medicul poate recomanda repetarea testării.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Recoltarea efectuată foarte precoce după infecție, înainte de apariția anticorpilor IgG
• Statusul imun al pacientului, în special în cazul persoanelor imunodeprimate

8. Analize complementare

• Rubella: Anticorpi IgM – utili în evaluarea unei posibile infecții recente
• Profil TORCH – include investigații utile pentru evaluarea infecțiilor care pot fi transmise de la mamă la făt în timpul sarcinii.