TGO/ AST (aspartat aminotransferaza) este o enzimă prezentă în ficat, dar și în alte organe – mușchi, inimă, rinichi, fiind un marker sensibil al leziunilor hepatice și musculare. Alături de TGP, analiza TGO oferă o imagine de ansamblu a funcției hepatice și contribuie la detectarea și monitorizarea bolilor hepatice (hepatite, ciroză). De asemenea, TGO poate identifica anumite probleme musculare sau cardiace.
*Termen de execuție:
o zi lucrătoare
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Aspartat aminotransferaza (AST), cunoscută și sub denumirea tradițională de TGO (transaminază glutamic-oxalacetică), este o enzimă intracelulară care catalizează transferul grupării amino între aminoacizi și cetoacizii corespunzători. Ea face parte din categoria transaminazelor, enzime esențiale în procesele de metabolizare a aminoacizilor și sinteza energiei.
Unde se găsește AST?
Această transaminază este prezentă în numeroase țesuturi, cu niveluri crescute la nivelul ficatului (in hepatocite), miocardului (mușchiul inimii) și la nivelul mușchilor scheletici. Cantități mai mici se regăsesc de asemenea la nivelul rinichilor, creierului precum și în globulele roșii (eritrocite) din sânge. În condiții normale, doar o cantitate foarte mică de AST se regăsește în sânge. Atunci când celulele care conțin această enzimă sunt afectate sau distruse, AST este eliberată în circulație, crescând nivelul seric.
Determinarea TGO/AST este utilă în diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor hepatice (hepatite, ciroză), dar și în boli cardiace (infarct miocardic) sau musculare (miopatii, traumatisme). Totuși, AST nu este specifică pentru ficat, motiv pentru care se interpretează întotdeauna împreună cu transaminaza TGP (ALT) și alți parametri hepatici.
2. Indicații pentru testare
Determinarea TGO (AST) este recomandată în următoarele situații:
Evaluarea funcției hepatice în cadrul analizelor uzuale sau la pacienți cu risc crescut pentru boli hepatice (consum cronic de alcool, hepatite virale, tratamente hepatotoxice).
Simptome sugestive pentru afectare hepatică: oboseală persistentă, icter (colorarea galbenă a pielii și ochilor), urină închisă la culoare, dureri abdominale în hipocondrul drept.
Suspiciune de afectare cardiacă (infarct miocardic) – utilizare limitată, în special împreună cu markeri specifici precum troponina.
Monitorizarea efectelor secundare ale tratamentelor medicamentoase cu potențial hepatotoxic (de ex. statine, antituberculoase, citostatice).
3. Pregătire pacient
Recoltarea se face preferabil dimineața, după un post alimentar de 8–12 ore, pentru a evita influențele alimentare asupra parametrilor hepatici.
Se recomandă evitarea consumului de alcool și a efortului fizic intens cu 24–48 de ore înainte de recoltare, deoarece pot crește nivelul AST.
Este important ca pacientul să informeze medicul despre medicamentele administrate (anticonvulsivante, statine, antituberculoase, antiinflamatoare), deoarece acestea pot influența valorile transaminazelor.
4. Tipul probei recoltate: sânge venos
5. Valori de referință
Valorile normale pot varia în funcție de laborator, vârstă, sex sau starea fiziologică.
Bărbați: 10 – 40 U/L
Femei: 10 – 35 U/L
(U/L = unități pe litru; valorile pot fi ușor diferite în funcție de echipamente și reactivi)
6. Interpretarea rezultatelor
Interpretarea valorilor TGO trebuie realizată împreună cu TGP (ALT) și alți markeri hepatici (bilirubină, GGT, fosfatază alcalină) pentru o evaluare corectă.