Toxoplasma gondii este un parazit intracelular care poate infecta omul și numeroase animale. Pisicile și alte feline sunt gazdele principale ale parazitului, eliminând forme infectante prin materiile fecale. La om, infecția se numește toxoplasmoză.
Transmiterea se poate produce prin consumul de carne insuficient preparată termic, prin alimente prin contact cu sol, apă sau obiecte contaminate cu fecale de pisică ce conțin forme infectante ale parazitului.
La persoanele cu sistem imunitar normal, toxoplasmoza este adesea asimptomatică sau poate determina manifestări ușoare, precum febră, oboseală, dureri musculare sau mărirea ganglionilor limfatici. Infecția poate avea însă consecințe importante în sarcină și la pacienții imunodeprimați.
În sarcină, infecția primară dobândită de mamă poate fi transmisă fătului. Riscul de transmitere fetală crește pe măsură ce sarcina avansează, însă infecțiile dobândite în primul trimestru sunt, de obicei, mai severe. Toxoplasmoza congenitală poate fi asociată cu pierdere de sarcină, moarte fetală, afectare cerebrală, afectare oculară, tulburări neurologice, calcificări intracraniene, hidrocefalie sau corioretinită. Unii nou-născuți pot fi aparent sănătoși la naștere, dar pot dezvolta ulterior probleme de vedere, auz sau dezvoltare neurologică.
Anticorpii IgG anti-Toxoplasma gondii sunt produși de sistemul imunitar după contactul cu parazitul. Aceștia anticorpi apar, de regulă, după faza inițială a infecției și pot persista toată viața. Din acest motiv, prezența anticorpilor IgG indică faptul că persoana a avut contact anterior cu Toxoplasma gondii, dar nu stabilește singură momentul infecției.
Determinarea anticorpilor IgG este utilă pentru evaluarea contactului anterior cu Toxoplasma gondii. În special înainte de sarcină sau în timpul sarcinii, rezultatul permite diferențierea între persoanele care au avut anterior contact cu parazitul și cele care nu au anticorpi IgG detectabili și pot fi susceptibile la infecție.
Interpretarea anticorpilor IgG se face împreună cu anticorpii IgM anti-Toxoplasma gondii și, în anumite situații, cu testul de aviditate IgG. Aviditatea IgG poate ajuta la estimarea vechimii infecției, mai ales atunci când IgG și IgM sunt pozitive.
Rezultatul poate fi raportat, în funcție de metodă, ca:
Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.
Interpretarea rezultatului trebuie realizată prin raportare la intervalul de referință menționat pe buletinul de analiză.
Interpretarea anticorpilor IgG anti-Toxoplasma gondii trebuie realizată împreună cu anticorpii IgM, aviditatea IgG, istoricul analizelor anterioare și contextul clinic. În sarcină, rezultatele nu trebuie interpretate izolat.
Un rezultat IgG negativ indică absența anticorpilor IgG detectabili la momentul recoltării.
Dacă IgG și IgM sunt negative, nu există dovezi serologice de infecție anterioară cu Toxoplasma gondii. În sarcină, acest lucru poate indica susceptibilitate la infecție, fiind importante măsurile de prevenție.
Dacă există suspiciunea unei expuneri recente, medicul poate recomanda repetarea testării după un interval de timp, deoarece anticorpii pot deveni detectabili ulterior.
Un rezultat IgG pozitiv indică faptul că persoana a avut contact cu Toxoplasma gondii la un moment anterior. IgG pozitiv nu înseamnă automat infecție recentă sau activă.
Dacă IgG este pozitiv și IgM este negativ, rezultatul sugerează, de obicei, o infecție mai veche, cu imunitate dobândită anterior.
Dacă IgG și IgM sunt pozitive, este necesară interpretare suplimentară, deoarece poate fi vorba despre o infecție recentă, dar și despre o infecție mai veche cu persistența IgM. În această situație, medicul poate recomanda determinarea avidității IgG.
Aviditatea IgG crescută sugerează, în general, o infecție mai veche și face mai puțin probabilă o infecție recentă. Aviditatea IgG scăzută sau intermediară necesită interpretare atentă și nu stabilește singură momentul exact al infecției.
În sarcină, apariția anticorpilor IgG la o persoană anterior negativă, adică seroconversia, poate sugera infecție dobândită recent și necesită evaluare medicală de specialitate.
Un rezultat echivoc nu permite o concluzie sigură. De obicei, se recomandă repetarea testării după un interval de timp și corelarea cu IgM anti-Toxoplasma gondii și, dacă este cazul, cu aviditatea IgG.
Mai mult