Toxoplasma gondii: Anticorpi IgM

1. Descriere generală

Toxoplasma gondii este un parazit intracelular care poate infecta omul și numeroase animale. Pisicile și alte feline sunt gazdele principale ale parazitului, eliminând forme infectante prin materiile fecale. La om, infecția se numește toxoplasmoză.

Transmiterea se poate produce prin consumul de carne insuficient preparată termic, prin contact cu sol, apă sau obiecte contaminate cu fecale de pisică care conțin forme infectante ale parazitului.

La persoanele cu sistem imunitar normal, toxoplasmoza este adesea asimptomatică sau poate determina manifestări ușoare, asemănătoare unei viroze, precum febră, oboseală, dureri musculare sau mărirea ganglionilor limfatici. Infecția poate avea însă consecințe importante în sarcină și la pacienții imunodeprimați.

În sarcină, infecția primară dobândită de mamă poate fi transmisă fătului. Riscul de transmitere fetală crește pe măsură ce sarcina avansează, însă infecțiile dobândite în primul trimestru sunt, de obicei, mai severe. Toxoplasmoza congenitală poate fi asociată cu pierdere de sarcină, moarte fetală, afectare cerebrală, afectare oculară, tulburări neurologice, calcificări intracraniene, hidrocefalie sau corioretinită. Unii nou-născuți pot fi aparent sănătoși la naștere, dar pot dezvolta ulterior probleme de vedere, auz sau dezvoltare neurologică.

Anticorpii IgM anti-Toxoplasma gondii sunt produși de sistemul imunitar ca răspuns la contactul cu parazitul. Acești anticorpi apar, de regulă, în primele săptămâni după infectare și pot sugera o infecție recentă sau activă. Totuși, un rezultat IgM pozitiv nu confirmă singur o infecție recentă. Anticorpii IgM pot persista luni de zile, uneori chiar mai mult, după o infecție mai veche, iar unele rezultate pot fi fals pozitive. Din acest motiv, IgM se interpretează întotdeauna împreună cu anticorpii IgG anti-Toxoplasma gondii și, în anumite situații, cu testul de aviditate IgG.

Aviditatea IgG poate ajuta la estimarea momentului infecției, mai ales atunci când IgM și IgG sunt pozitive. În sarcină, rezultatele pozitive, echivoce sau discordante necesită interpretare atentă, repetarea testării sau confirmare prin teste suplimentare, conform recomandării medicului.

2. Indicații de testare

Determinarea anticorpilor IgM anti-Toxoplasma gondii poate fi recomandată pentru:

• uspiciunea unei infecții recente cu Toxoplasma gondii, mai ales în prezența unor simptome precum febră, oboseală, dureri musculare sau adenopatii și/sau a unor factori de risc;
• Evaluarea statusului serologic înainte de sarcină sau în timpul sarcinii, conform recomandării medicului;
• Investigarea unei posibile infecții dobândite în timpul sarcinii;
• Interpretarea unui rezultat IgG pozitiv, atunci când este necesară diferențierea între o infecție veche și una posibil recentă;
• Monitorizarea sau reevaluarea unor rezultate serologice neclare, echivoce ori discordante;
• Evaluarea unor pacienți imunodeprimați, în asociere cu alte teste recomandate de medic.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare;
• Este necesară informarea medicului despre existența unei sarcini, intenția de a obține o sarcină sau prezența unei imunosupresii cunoscute.
• Este utilă menționarea rezultatelor anterioare pentru anticorpi IgG și IgM anti-Toxoplasma gondii, dacă acestea există;
• În cazul unui rezultat pozitiv, echivoc sau discordant, medicul poate recomanda repetarea testării sau completarea cu alte analize.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos 

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și metoda utilizată.

Rezultatul poate fi raportat, în funcție de metodă, ca:

• Negativ;
• Echivoc / neconcludent;
• Pozitiv.

Interpretarea rezultatului trebuie realizată prin raportare la intervalul de referință menționat pe buletinul de analiză.

6. Interpretare rezultate

Interpretarea anticorpilor IgM anti-Toxoplasma gondii trebuie realizată împreună cu anticorpii IgG, aviditatea IgG și contextul clinic. În sarcină, rezultatele nu trebuie interpretate izolat.

IgM negativ

Un rezultat IgM negativ indică absența anticorpilor IgM detectabili la momentul recoltării și face puțin probabilă existența unei infecții recente.

• Dacă IgM este negativ și IgG este pozitiv, rezultatul sugerează, de obicei, o infecție mai veche, cu imunitate dobândită anterior.
• Dacă atât IgM, cât și IgG sunt negative, nu există dovezi serologice de infecție anterioară. În sarcină, acest lucru poate indica susceptibilitate la infecție, fiind importante măsurile de prevenție.

În cazul unei expuneri foarte recente, medicul poate recomanda repetarea testării, deoarece anticorpii pot deveni detectabili după un interval de timp.

IgM pozitiv

Un rezultat IgM pozitiv poate sugera o infecție recentă sau activă, dar nu confirmă singur diagnosticul. Anticorpii IgM pot persista luni de zile, uneori 12–18 luni sau mai mult, iar unele rezultate pot fi fals pozitive.

În sarcină, un IgM pozitiv trebuie confirmat și corelat cu IgG, aviditatea IgG, istoricul analizelor anterioare și vârsta gestațională.

IgM echivoc

Un rezultat echivoc nu permite o concluzie sigură. De obicei, se recomandă repetarea testării după 1–2 săptămâni și completarea cu IgG anti-Toxoplasma gondii și, dacă este cazul, aviditate IgG.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Momentul recoltării față de momentul infectării, mai ales în cazul unei expuneri foarte recente;
• Persistența anticorpilor IgM după o infecție mai veche;
• Rezultate fals pozitive, echivoce sau discordante, în funcție de metoda de laborator;
• Statusul imun al pacientului, mai ales în cazul persoanelor imunodeprimate sau aflate sub tratamente imunosupresoare;
• Sarcina, prin importanța crescută a stabilirii corecte a momentului infecției;
• Diferențele dintre metodele de laborator utilizate.

8. Analize complementare

• Toxoplasma gondii: Anticorpi IgG – utili pentru evaluarea contactului anterior cu parazitul;
• Aviditate IgG anti-Toxoplasma gondii – utilă pentru estimarea estimarea momentului probabil al infecției, mai ales în sarcină;
• Repetarea serologiei IgG și IgM – utilă pentru identificarea seroconversiei sau a modificării titrurilor în timp
• Toxoplasma gondii – diagnostic molecular / PCR – test utilizat în situații selectate pentru detectarea materialului genetic al parazitului; poate fi recomandat în suspiciunea de toxoplasmoză congenitală, în special pe lichid amniotic, sau la pacienți imunodeprimați, în funcție de contextul clinic.
• Ecografie fetală – în sarcină, atunci când există suspiciune de infecție maternă recentă și risc de afectare fetală;