Amilaza serică

1. Descriere generală

Amilaza este o enzimă digestivă care contribuie la descompunerea amidonului și a glicogenului în carbohidrați mai simpli. Ea este produsă în principal de pancreas și de glandele salivare, iar în cantități mai mici și de alte țesuturi. În sânge se măsoară amilaza totală, care include în principal fracțiunea pancreatică și fracțiunea salivară.

În mod normal, o cantitate redusă de amilază ajunge în sânge. Concentrația amilazei serice poate crește atunci când enzima este eliberată în cantitate mai mare sau când eliminarea sa este redusă. Determinarea amilazei serice poate contribui la evaluarea afecțiunilor pancreatice, în special în suspiciunea de pancreatită acută, dar și în alte situații clinice.

Amilaza nu este însă specifică pancreasului. Valorile crescute pot apărea și în afecțiuni ale glandelor salivare sau ale tubului digestiv, în insuficiența renală și în alte situații. Din acest motiv, rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele pacientului și cu celelalte investigații de laborator și imagistice.

În suspiciunea de pancreatită acută, lipaza serică este, în general, preferată amilazei, deoarece este mai specifică pentru afectarea pancreatică și rămâne crescută o perioadă mai lungă. Amilaza poate fi utilizată împreună cu lipaza și cu celelalte date clinice și imagistice.

2. Indicații pentru testare

• Suspiciunea de pancreatită acută
• Evaluarea durerii abdominale acute sau persistente, în special în partea superioară a abdomenului, atunci când este suspectată o cauză pancreatică
• Investigarea unor afecțiuni pancreatice sau a obstrucției canalului pancreatic, la recomandarea medicului
• Investigarea unor afecțiuni ale glandelor salivare
• Investigarea unei creșteri persistente a amilazei, inclusiv în suspiciunea de macroamilazemie

3. Pregătire pacient

• De regulă, analiza nu necesită o pregătire specială. În funcție de recomandarea laboratorului sau a medicului, poate fi indicată recoltarea à jeun (pe nemâncate).
• Este recomandată informarea medicului cu privire la tratamentele urmate, deoarece unele medicamente pot influența rezultatul. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos

5. Valori de referință

Rezultatul este exprimat, de regulă, în U/L și este interpretat prin raportare la intervalul de referință furnizat pe buletinul de analiză.

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator și de tipul metodei utilizate.

6. Interpretarea rezultatelor

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele pacientului, examenul clinic și celelalte investigații recomandate de medic.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale amilazei serice sunt mai puțin frecvente și au, de regulă, o utilitate clinică limitată atunci când sunt interpretate izolat. Acestea pot apărea în afecțiuni asociate cu reducerea importantă a secreției pancreatice exocrine, precum:

• insuficiență pancreatică exocrină;
• pancreatită cronică avansată;
• fibroză chistică;
• afectarea extinsă a țesutului pancreatic.

Un rezultat scăzut nu stabilește diagnosticul de insuficiență pancreatică și trebuie corelat cu simptomele și cu teste specifice ale funcției pancreatice.

Valori crescute

Valorile crescute pot apărea în:

• pancreatită acută;
• episod acut asociat pancreatitei cronice;
• obstrucția canalului pancreatic;
• afecțiuni ale glandelor salivare (de exemplu, oreion);
• unele afecțiuni biliare, precum colecistita sau obstrucția căilor biliare;
• ulcer gastric sau duodenal perforat;
• ocluzie intestinală;
• insuficiență renală;
• macroamilazemie (prezența în sânge a unor complexe de amilază cu alte proteine, care împiedică eliminarea normală a enzimei prin rinichi și determină creșterea valorilor serice fără afectare pancreatică).

Macroamilazemia este de obicei o situație benignă și nu indică afectare pancreatică.

În pancreatita acută, o valoare de peste trei ori limita superioară a intervalului de referință reprezintă unul dintre criteriile care pot susține diagnosticul, dar numai în asociere cu simptomele caracteristice și/sau modificările imagistice.

Nivelul amilazei nu reflectă în mod fiabil severitatea pancreatitei.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Momentul recoltării în raport cu debutul simptomelor (amilaza poate reveni la normal după câteva zile de la debutul pancreatitei acute)
• Administrarea unor medicamente care pot fi asociate cu modificarea valorilor amilazei sau, rar, cu afectare pancreatică (de exemplu, opioide, diuretice tiazidice, valproat, azatioprină)
• Hipertrigliceridemia severă, care poate determina valori ale amilazei mai mici decât cele așteptate în unele cazuri de pancreatită
• Consumul cronic sau excesiv de alcool și afecțiunile pancreatice asociate
• Insuficiența renală
• Macroamilazemia

8. Analize complementare

• Lipaza serică – marker preferat în suspiciunea de pancreatită acută, cu o specificitate mai mare pentru afectarea pancreatică și care se menține crescută mai mult timp
• Amilaza urinară – poate fi recomandată în situații selectate, inclusiv în investigarea unor creșteri persistente ale amilazei serice
• Creatinină și uree – pentru evaluarea funcției renale și interpretarea hiperamilazemiei
• ALT (TGP), AST (TGO), GGT, fosfataza alcalină și bilirubina totală și directă – utile în evaluarea unei posibile cauze biliare
• Proteina C reactivă (CRP) – poate contribui, împreună cu datele clinice și alte investigații, la evaluarea răspunsului inflamator și a severității bolii
• Hemoleucogramă completă – poate evidenția leucocitoză, hemoconcentrație sau alte modificări asociate inflamației și deshidratării
• Calciu seric și trigliceride – utile în identificarea unor posibile cauze metabolice ale pancreatitei
• Elastaza pancreatică din materii fecale – poate fi recomandată pentru evaluarea funcției pancreatice exocrine, în suspiciunea de insuficiență pancreatică exocrină
• Ecografie abdominală – utilă în special pentru evaluarea vezicii biliare și a căilor biliare. Tomografia computerizată sau alte investigații imagistice pot fi recomandate în situații selectate.