ASLO cantitativ măsoară concentrația anticorpilor produși împotriva streptolizinei O, o toxină eliberată în principal de streptococul beta-hemolitic de grup A. Analiza poate susține existența unei infecții streptococice recente sau anterioare și este recomandată în special atunci când se suspectează complicații apărute după infecție, precum febra reumatică sau glomerulonefrita poststreptococică.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Antistreptolizina O (ASLO) reprezintă anticorpii produși de sistemul imunitar împotriva streptolizinei O, o toxină eliberată în principal de Streptococcus pyogenes, cunoscut și ca streptococ beta-hemolitic de grup A. Această bacterie poate provoca faringită, amigdalită, scarlatină și anumite infecții cutanate.
După o infecție streptococică, concentrația anticorpilor ASLO începe să crească, de regulă, în decurs de una până la trei săptămâni, atinge valori maxime după câteva săptămâni și apoi scade treptat. Titrul poate rămâne crescut timp de mai multe luni, chiar dacă infecția s-a vindecat.
Determinarea cantitativă măsoară concentrația anticorpilor ASLO din sânge. Analiza evidențiază răspunsul imun al organismului după o infecție streptococică recentă sau anterioară, dar nu demonstrează prezența bacteriei la momentul recoltării.
ASLO este utilizat în special pentru susținerea diagnosticului unor complicații poststreptococice, care pot apărea după remiterea infecției inițiale. Rezultatul se interpretează împreună cu manifestările clinice și cu celelalte investigații recomandate de medic.
2. Indicații pentru testare
Susținerea diagnosticului de febră reumatică acută la pacienții cu manifestări clinice sugestive, precum dureri și inflamații articulare migratorii, febră sau semne de afectare cardiacă;
Completarea investigațiilor în cazul suspiciunii de glomerulonefrită poststreptococică, în special în prezența hematuriei, edemelor, hipertensiunii arteriale sau scăderii volumului urinar;
Evaluarea unor manifestări apărute la câteva săptămâni după o posibilă faringită, amigdalită, scarlatină sau infecție cutanată streptococică;
Urmărirea dinamicii concentrației anticorpilor ASLO prin determinări succesive, atunci când medicul consideră necesară documentarea unei infecții streptococice recente.
3. Pregătire pacient
Nu este necesară o pregătire specială înaintea recoltării;
Recoltarea se poate efectua, de regulă, indiferent de momentul ultimei mese;
Medicul trebuie informat despre infecțiile recente și despre tratamentele antibiotice administrate;
Pentru evaluarea dinamicii titrului, repetarea analizei se efectuează la intervalul recomandat de medic.
4. Tipul probei recoltate
Sânge venos
5. Valori de referință
Rezultatul este exprimat cantitativ, de obicei în UI/mL. Valorile de referință pot varia în funcție de laborator, metoda utilizată, vârsta pacientului și caracteristicile populației evaluate.
O valoare peste limita de referință a laboratorului indică o concentrație crescută de anticorpi ASLO, dar nu stabilește singură diagnosticul unei infecții active sau al unei complicații poststreptococice.
6. Interpretarea rezultatelor
Rezultatul ASLO se interpretează în funcție de momentul recoltării, manifestările clinice și celelalte investigații de laborator.
Valori scăzute sau în intervalul de referință:
Absența unui răspuns imun detectabil față de streptolizina O;
Recoltarea prea precoce, înainte de creșterea concentrației anticorpilor;
Un răspuns imun redus sau absent la unele persoane;
O infecție cutanată streptococică, situație în care creșterea ASLO poate fi mai puțin evidentă.
Un rezultat în intervalul de referință face mai puțin probabilă o infecție streptococică recentă, dar nu o exclude complet. Dacă suspiciunea clinică persistă, medicul poate recomanda repetarea analizei sau determinarea anticorpilor anti-DNază B.
Valori crescute:
O infecție recentă sau anterioară cu un streptococ producător de streptolizină O;
Persistența anticorpilor după vindecarea infecției;
Susținerea unei infecții streptococice anterioare în contextul febrei reumatice sau al glomerulonefritei poststreptococice.
O valoare crescută izolată nu indică localizarea infecției, nu confirmă prezența unei infecții active și nu reprezintă singură o indicație pentru tratament antibiotic. În situații selectate, creșterea concentrației anticorpilor între două probe recoltate la intervalul stabilit de medic poate susține mai bine caracterul recent al infecției decât o singură determinare.
7. Factori care pot influența rezultatul
Momentul recoltării în raport cu debutul infecției;
Tratamentul antibiotic administrat precoce;
Tipul și localizarea infecției streptococice;
Variabilitatea răspunsului imun individual;
Vârsta pacientului și metoda de laborator utilizată.
8. Analize complementare
Anticorpi anti-DNază B – completează evaluarea răspunsului imun poststreptococic;
Cultură din exsudat faringian – evidențiază prezența streptococului la nivel faringian;
Proteina C reactivă (CRP) – contribuie la evaluarea intensității răspunsului inflamator;