Determinarea clorului seric este utilă pentru evaluarea echilibrului acido-bazic și hidroelectrolitic, oferind informații despre starea de hidratare și funcția renală. Valorile anormale pot apărea în deshidratare, afecțiuni renale sau metabolice și în timpul tratamentului cu diuretice. Analiza este frecvent inclusă în profilul metabolic de bază.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Clorul este un mineral implicat în menținerea echilibrului apei și a echilibrului acido-bazic al organismului. În organism, acesta se găsește sub formă de clorură și face parte din categoria electroliților, alături de sodiu și potasiu.
Analiza clorului seric măsoară concentrația clorurii din sânge. Cea mai mare parte a clorului este provine din alimentație, în special sub formă de clorură de sodiu, adică sare. Rinichii contribuie la menținerea concentrației sale în limite normale, prin ajustarea cantității eliminate prin urină.
Clorul acționează în strânsă legătură cu sodiul, potasiul și bicarbonatul. Valorile clorului se modifică adesea în același sens cu cele ale sodiului, în funcție de cantitatea de apă și de electroliți din organism. În anumite situații, modificările clorului în raport cu bicarbonatul pot sugera o tulburare a echilibrului acido-bazic.
Determinarea clorului seric este efectuată frecvent în cadrul profilului electrolitic sau al analizelor metabolice uzuale. Rezultatul este interpretat împreună cu sodiul, potasiul, bicarbonatul, funcția renală și, atunci când este necesar, cu pH-ul sanguin și gaura anionică. Aceasta din urmă reprezintă diferența dintre suma cationilor măsurați (ioni cu sarcină pozitivă) și suma anionilor măsurați (ioni cu sarcină negativă) din sânge și este utilizată în special pentru clasificarea acidozei metabolice.
Valorile anormale ale clorului nu produc, de regulă, manifestări specifice. Atunci când apar, simptomele depind mai ales de cauza dezechilibrului, de modificările celorlalți electroliți și de severitatea tulburării acido-bazice.
Rezultatul analizei nu stabilește singur un diagnostic și trebuie interpretat în funcție de starea de hidratare, simptome, afecțiunile cunoscute, tratamentele administrate și rezultatele celorlalte investigații.
2. Indicații de testare
Evaluarea de rutină a echilibrului electrolitic și a stării generale de sănătate
Investigarea unei posibile deshidratări sau a unui exces de apă în organism
Evaluarea pierderilor de lichide produse prin vărsături, diaree sau transpirație abundentă
Investigarea unor simptome precum slăbiciune, oboseală, sete accentuată, confuzie sau modificări ale respirației
Evaluarea și monitorizarea tulburărilor acido-bazice, precum acidoza sau alcaloza metabolică
Completarea evaluării pacienților cu afecțiuni renale, cardiace, hepatice sau endocrine
Investigarea unor valori anormale ale sodiului, potasiului sau bicarbonatului
Monitorizarea tratamentului cu diuretice sau cu alte medicamente care pot influența echilibrul hidroelectrolitic
Monitorizarea pacienților care primesc perfuzii sau alte tratamente intravenoase
Completarea evaluării în cazul suspiciunii de pierderi renale sau digestive de electroliți
3. Pregătire pacient și mod de recoltare
Pentru determinarea izolată a clorului seric nu este necesară, de regulă, recoltarea à jeun.
Nu este necesară modificarea intenționată a consumului obișnuit de apă sau sare înaintea recoltării, în absența unei recomandări medicale.
Este importantă informarea medicului despre episoade recente de vărsături, diaree, febră, transpirație abundentă sau consum redus de lichide.
Trebuie menționate tratamentele administrate, în special diureticele și medicamentele care pot influența funcția renală sau echilibrul acido-bazic.
Este necesară informarea personalului medical despre administrarea recentă a perfuziilor, în special a soluțiilor care conțin clorură de sodiu.
Nu se recomandă întreruperea tratamentelor fără indicația medicului.
4. Tipul probei recoltate
Sânge venos
5. Valori de referință
Valorile de referință pot varia în funcție de vârstă, metoda de măsurare și laboratorul care efectuează analiza.
La adulți, un interval frecvent utilizat este de aproximativ:
98–107 mmol/L.
Rezultatul trebuie interpretat prin raportare la intervalul de referință menționat pe buletinul de analiză. La copii și nou-născuți pot fi utilizate intervale diferite, adaptate vârstei.
Clorul poate fi raportat în mmol/L sau mEq/L. Deoarece ionul de clorură are o singură sarcină electrică, valorile numerice exprimate în cele două unități sunt echivalente.
O valoare aflată în afara intervalului de referință nu stabilește singură cauza dezechilibrului și trebuie interpretată împreună cu ceilalți electroliți și cu starea clinică a pacientului.
6. Interpretare rezultate
Interpretarea clorului seric trebuie realizată împreună cu sodiul, potasiul, bicarbonatul, funcția renală și, atunci când este necesar, cu gazometria sanguină și gaura anionică.
Clor crescut
Creșterea concentrației clorului peste intervalul de referință este denumită hipercloremie. Aceasta poate apărea atunci când organismul pierde mai multă apă decât electroliți sau când cantitatea de clor crește în raport cu bicarbonatul.
Valorile crescute pot fi întâlnite în:
Deshidratarea determinată de un aport insuficient de lichide sau de pierderi importante de apă
Diareea prelungită și alte situații care determină pierderea bicarbonatului din organism
Acidoza metabolică hipercloremică, în care scăderea bicarbonatului este însoțită de creșterea clorului
Acidoza tubulară renală și alte afecțiuni care modifică eliminarea renală a acizilor și electroliților
Unele afecțiuni renale
Administrarea unor cantități mari de soluție salină intravenoasă
Administrarea anumitor medicamente care pot influența echilibrul hidroelectrolitic
Rareori, interferențe ale metodei de laborator
Asocierea dintre clor crescut și bicarbonat scăzut poate sugera o acidoză metabolică hipercloremică, dar diagnosticul necesită evaluarea completă a echilibrului acido-bazic.
Clor scăzut
Scăderea concentrației clorului sub intervalul de referință este denumită hipocloremie. Aceasta poate apărea prin pierderea clorului din organism sau prin diluarea acestuia în prezența unui exces de apă.
Valorile scăzute pot fi întâlnite în:
Vărsăturile repetate sau aspirarea prelungită a conținutului gastric
Tratamentul cu diuretice
Pierderile renale de sare
Transpirația abundentă
Alcaloza metabolică
Excesul de apă sau afecțiunile care determină retenție de lichide
Insuficiența cardiacă sau ciroza hepatică, de obicei în asociere cu alte modificări ale electroliților
Unele afecțiuni endocrine, inclusiv insuficiența suprarenaliană
Unele situații asociate cu scăderea sodiului seric
Asocierea dintre clor scăzut și bicarbonat crescut poate fi întâlnită în alcaloza metabolică, mai ales în contextul vărsăturilor sau al tratamentului diuretic.
Clor în limitele de referință
Un rezultat aflat în intervalul de referință sugerează că nu există o modificare evidentă a concentrației clorului seric la momentul recoltării.
Totuși, o valoare normală nu exclude toate tulburările hidroelectrolitice sau acido-bazice. Pentru interpretare sunt importante relația cu sodiul și bicarbonatul, gaura anionică, funcția renală și contextul clinic.
7. Factori care pot influența rezultatul
Starea de hidratare a pacientului
Vărsăturile, diareea, febra sau transpirația abundentă
Consumul foarte redus sau excesiv de lichide
Funcția renală
Tulburările acido-bazice
Tratamentul cu diuretice, inhibitori ai anhidrazei carbonice sau alte medicamente care influențează echilibrul electrolitic
Administrarea recentă de perfuzii, în special a soluțiilor care conțin clorură de sodiu sau bicarbonat
Recoltarea probei dintr-un membru în care se administrează o perfuzie sau contaminarea probei cu soluția perfuzabilă
Diferențele dintre metodele și aparatele utilizate de laboratoare
Rareori, interferențele produse de bromuri, ioduri sau de concentrații toxice de salicilați, în cazul anumitor metode de măsurare.
8. Analize complementare
Sodiu seric – se modifică frecvent împreună cu clorul și este necesar pentru evaluarea echilibrului apei și electroliților
Potasiu seric – completează evaluarea electrolitică și poate prezenta modificări în afecțiunile renale sau acido-bazice
Bicarbonat sau dioxid de carbon total – util pentru evaluarea echilibrului acido-bazic și interpretarea modificărilor clorului
Gaura anionică – valoare calculată pe baza electroliților, utilizată pentru clasificarea anumitor forme de acidoză metabolică
Gazometrie sanguină – permite evaluarea pH-ului, a bicarbonatului și a tulburărilor acido-bazice
Uree, creatinină și rata estimată de filtrare glomerulară – utile pentru evaluarea funcției renale
Glicemie și osmolalitate serică – pot fi recomandate în investigarea tulburărilor de hidratare sau a unor modificări asociate ale sodiului
Clor urinar – poate ajuta la diferențierea cauzelor alcalozei metabolice și la evaluarea pierderilor renale sau extrarenale de clor
Sodiu și potasiu urinar – completează evaluarea eliminării renale a electroliților
pH urinar și alte investigații renale – pot fi recomandate în cazul suspiciunii de acidoză tubulară renală
Cortizol și ACTH – pot fi recomandate atunci când există suspiciunea unei insuficiențe suprarenaliene
Evaluare de medicină internă, nefrologică sau endocrinologică – recomandată în funcție de severitatea dezechilibrului și de cauza suspectată.