Fosfataza alcalina

1. Descriere generală

Fosfataza alcalină este o enzimă prezentă în mai multe țesuturi ale organismului, în special la nivelul ficatului, căilor biliare și sistemului osos. Cantități mai mici se găsesc și în intestin, rinichi și placentă.

La nivel hepatic, fosfataza alcalină se găsește în special la nivelul epiteliului căilor biliare și al membranei canaliculare a hepatocitelor. De aceea, valorile crescute pot apărea în afecțiuni care afectează ficatul sau căile biliare, mai ales atunci când există colestază, adică încetinirea sau blocarea fluxului biliar.

La nivel osos, fosfataza alcalină este produsă de osteoblaste, celule implicate în formarea osului. Din acest motiv, valorile pot crește în perioadele de creștere la copii și adolescenți, în vindecarea fracturilor sau în boli caracterizate prin remodelare osoasă crescută.

Determinarea fosfatazei alcaline totale măsoară cantitatea totală de enzimă din sânge, fără a indica direct țesutul din care provine. De aceea, un rezultat modificat trebuie interpretat împreună cu alte analize. De exemplu, asocierea cu valori crescute ale GGT, bilirubinei sau transaminazelor poate orienta către o cauză hepatică sau biliară, în timp ce asocierea cu modificări ale calciului, fosforului, vitaminei D sau PTH-ului poate orienta către o cauză osoasă sau metabolică.

În anumite situații, medicul poate recomanda teste mai specifice, precum fosfataza alcalină osoasă sau izoenzimele fosfatazei alcaline. Fosfataza alcalină osoasă reflectă mai specific activitatea celulelor implicate în formarea osului, iar izoenzimele fosfatazei alcaline pot ajuta la diferențierea între o sursă hepatică, osoasă, intestinală sau placentară a valorilor crescute.

Fosfataza alcalină este utilizată frecvent în evaluarea bolilor hepatobiliare, a tulburărilor de metabolism osos și a unor situații în care există suspiciune de afectare a ficatului, căilor biliare sau sistemului osos.

2. Indicații de testare

Determinarea fosfatazei alcaline poate fi recomandată pentru:

• Evaluarea funcției hepatobiliare împreună cu alte teste hepatice;
• Evaluarea unor afecțiuni hepatice sau biliare, mai ales atunci când există suspiciune de colestază, obstrucție biliară, icter, prurit sau modificări ale altor analize hepatice;
• Investigarea unor afecțiuni osoase sau metabolice asociate cu remodelare osoasă crescută, precum rahitismul, osteomalacia, hiperparatiroidismul sau boala cronică de rinichi cu tulburări ale metabolismului mineral-os;
• Suspiciune de boală Paget osoasă, o afecțiune caracterizată prin remodelare osoasă accelerată și dezorganizată;
• Monitorizarea unor boli hepatobiliare sau osoase cunoscute, conform recomandării medicului

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Recoltarea se efectuează din sânge venos;
• În general, nu este necesară o pregătire specială;
• Se recomandă respectarea instrucțiunilor laboratorului privind recoltarea à jeun sau după masă;
• În anumite situații, recoltarea à jeun poate fi recomandată pentru standardizare, deoarece mesele bogate în grăsimi pot influența valorile fosfatazei alcaline la unele persoane;
• Pacientul trebuie să informeze medicul despre tratamentele și suplimentele utilizate;
• Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului;
• Se recomandă menționarea sarcinii, a bolilor hepatice, biliare, osoase, renale sau endocrine cunoscute;
• La copii, adolescenți și femei însărcinate, valorile pot fi mai mari fiziologic, aspect care trebuie luat în considerare la interpretare.

4. Tipul probei recoltate

• Sânge venos 

5. Valori de referință

Valorile de referință pot varia în funcție de laborator, metodă, vârstă, sex și context clinic.

Interval orientativ la adulți: aproximativ 40–130 U/L.

La copii și adolescenți, valorile pot fi mai mari decât la adulți, din cauza creșterii osoase. În sarcină, fosfataza alcalină poate crește fiziologic, mai ales prin contribuția formei placentare.

Interpretarea rezultatului trebuie realizată prin raportare la intervalul de referință menționat pe buletinul de analiză și în corelație cu alte analize hepatice, biliare sau osoase.

6. Interpretare rezultate

Interpretarea fosfatazei alcaline trebuie realizată în context clinic. O valoare crescută sau scăzută nu stabilește singură diagnosticul unei boli, deoarece enzima poate proveni din mai multe țesuturi.

Valori crescute

• Afecțiuni hepatice sau biliare asociate cu colestază, adică reducerea sau blocarea fluxului biliar;
• Obstrucție biliară prin calculi, stricturi sau tumori;
• Boli hepatice colestatice, precum colangita biliară primitivă sau colangita sclerozantă primitivă;
• Hepatite, ciroză, infiltrare hepatică sau metastaze hepatice, în funcție de context;
• Administrarea unor medicamente care pot afecta ficatul sau căile biliare;
• Boli osoase cu activitate crescută de formare sau remodelare osoasă;
• Rahitism sau osteomalacie, de obicei în context de deficit de vitamina D sau tulburări ale metabolismului fosfo-calcic;
• Boală Paget osoasă;
• Vindecarea fracturilor;
• Hiperparatiroidism;
• Boală cronică de rinichi cu tulburări ale metabolismului mineral-os;
• Tumori osoase sau metastaze osoase;
• Creștere fiziologică la copii și adolescenți;
• Sarcină, mai ales în trimestrele avansate.

Atunci când fosfataza alcalină este crescută împreună cu GGT, bilirubina sau alte analize hepatice, cauza este mai probabil hepatică sau biliară. Dacă fosfataza alcalină este crescută, iar GGT este normală, poate fi luată în considerare o cauză osoasă, mai ales în contextul unor modificări ale calciului, fosforului, vitaminei D sau PTH-ului.

Boala Paget osoasă este o afecțiune cronică în care procesul normal de remodelare osoasă este accelerat și dezorganizat. Osul afectat poate deveni mărit, deformat și mai fragil. Mulți pacienți pot fi asimptomatici, iar boala poate fi suspectată întâmplător prin valori crescute ale fosfatazei alcaline sau prin modificări observate la investigațiile imagistice.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale fosfatazei alcaline sunt mai rare, dar pot apărea în:

• Hipofosfatazie, o boală genetică rară care afectează mineralizarea osoasă;
• Deficite nutriționale importante;
• Deficit de zinc sau magneziu;
• Malnutriție sau aport proteic insuficient;
• Hipotiroidism;
• Boală celiacă sau alte afecțiuni asociate cu malabsorbție;
• Anumite forme de anemie severă;
• Administrarea unor medicamente care reduc turnoverul osos, în funcție de context;
• După unele intervenții chirurgicale sau în boli severe, în funcție de starea generală a pacientului.

Valorile scăzute persistente, mai ales atunci când sunt asociate cu dureri osoase, fracturi repetate, probleme dentare sau istoric familial sugestiv, necesită evaluare medicală suplimentară.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Vârsta, valorile fiind fiziologic mai mari la copii și adolescenți;
• Sarcina, prin creșterea formei placentare a fosfatazei alcaline;
• Alimentația recentă, mai ales mesele bogate în grăsimi, la unele persoane;
• Boli hepatice sau biliare;
• Boli osoase sau fracturi recente;
• Deficitul de vitamina D sau tulburările metabolismului calciului și fosforului;
• Funcția renală;
• Anumite medicamente, inclusiv unele antibiotice, anticonvulsivante, contraceptive hormonale, tratamente hormonale, medicamente cu potențial hepatotoxic sau tratamente care influențează metabolismul osos;
• Suplimentele cu vitamina D, calciu sau fosfor, în funcție de context;
• Variabilitatea metodei de laborator.

8. Analize complementare

• GGT, 5’-nucleotidază, bilirubină totală și directă – utile pentru orientarea către o sursă hepatică sau biliară a creșterii fosfatazei alcaline și pentru evaluarea colestazei;
• ALT și AST – utile pentru evaluarea afectării hepatocelulare și pentru corelarea cu celelalte analize hepatice;
• Fosfatază alcalină osoasă sau izoenzime ale fosfatazei alcaline – utile pentru identificarea sursei creșterii, mai ales atunci când este necesară diferențierea între o cauză hepatică, osoasă, intestinală sau placentară;
• Calciu total, calciu ionizat și fosfor seric – utile pentru evaluarea metabolismului fosfo-calcic;
• 25-OH vitamina D, hormon paratiroidian (PTH) și magneziu seric – utile pentru evaluarea rezervelor de vitamina D, a funcției paratiroidiene și a metabolismului mineral.
• Creatinină, eGFR și uree – pentru evaluarea funcției renale;
• Albumină și proteine totale – utile în interpretarea calciului și a stării generale;
• Markeri de turnover osos, precum osteocalcină, P1NP sau CTX, în situații selectate;
• Anticorpi antimitocondriali (AMA) – utili în suspiciunea de colangită biliară primitivă;
• Ecografie abdominală – utilă pentru evaluarea ficatului, vezicii biliare și căilor biliare;
• Investigații imagistice osoase – în funcție de simptome și suspiciunea clinică.