Testul măsoară nivelul calprotectinei în materii fecale, un marker al inflamației intestinale. Determinarea este indicată pentru diferențierea între afecțiunile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă, gastroenterite infecțioase) și tulburările funcționale (colon iritabil).
*Termen de execuție:
3 zile lucrătoare
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Calprotectina este o proteină cu rol inflamator, prezentă în principal în neutrofile, un tip de globule albe implicate în răspunsul imun. În context inflamator, neutrofilele activate eliberează calprotectină în cantități crescute, aceasta acumulându-se în zonele afectate.
Calprotectina are proprietăți antimicrobiene, putând inhiba creșterea bacteriană și poate induce moartea celulară programată în celulele infectate. Datorită stabilității sale în materiile fecale, calprotectina fecală reprezintă un biomarker neinvaziv, fiabil, al inflamației intestinale.
Un aspect important este faptul că simptomele digestive, precum durerea abdominală sau diareea, pot apărea atât în afecțiuni inflamatorii, cât și în tulburări funcționale, iar pe baza simptomelor nu se poate realiza o diferențiere certă. În acest context, calprotectina fecală este deosebit de utilă pentru diferențierea între bolile inflamatorii intestinale (precum boala Crohn sau rectocolita ulcero-hemoragică) și afecțiuni funcționale, cum este sindromul de intestin iritabil, care nu se asociază cu inflamație.
Pe lângă rolul diagnostic, calprotectina fecală este utilizată și pentru monitorizarea activității bolilor inflamatorii intestinale, evaluarea răspunsului la tratament și estimarea riscului de recădere.
2. Indicații de testare
Suspiciunea clinică de boală inflamatorie intestinală (boala Crohn, rectocolită ulcero-hemoragică);
Diferențierea între boli inflamatorii intestinale și tulburări funcționale intestinale (ex. sindrom de intestin iritabil);
Evaluarea severității inflamației intestinale;
Monitorizarea activității bolii și a răspunsului la tratament în bolile inflamatorii intestinale;
Evaluarea riscului de recădere la pacienții cu boli inflamatorii intestinale aflate în remisiune;
Investigarea diareei cronice sau persistente;
Evaluarea inflamației intestinale la copii și adolescenți.
3. Pregătire pacient
Nu este necesar repaus alimentar;
Se recomandă evitarea administrării de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cu 48–72 de ore înainte de recoltare, dacă este posibil;
Este importantă menționarea tratamentelor în curs (antibiotice, AINS, inhibitori de pompă de protoni);
Recoltarea se face din scaun emis spontan, fără utilizarea laxativelor.
4. Tipul probei recoltate: Materii fecale.
5. Valori de referință (valorile pot varia în funcție de laborator)
< 50 µg/g – valoare normală (inflamație intestinală improbabilă)
> 150–200 µg/g – sugestiv pentru inflamație intestinală activă
La copii mici, valorile pot fi fiziologic mai mari.
Valorile persistent crescute, în special peste 200–250 µg/g, sunt frecvent asociate cu inflamație intestinală semnificativă și necesită investigații suplimentare.
6. Interpretare rezultate
Valori crescute
Boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolită ulcero-hemoragică);
Infecții digestive bacteriene sau virale;
Colite ischemice;
Neoplazii colorectale;
Administrare de antiinflamatoare nesteroidiene;
Polipi intestinali sau alte leziuni inflamatorii.
Valorile foarte mari se asociază, de regulă, cu inflamație intestinală severă.
Valori normale sau scăzute
Absența inflamației intestinale semnificative;
Tulburări funcționale intestinale (ex. sindrom de intestin iritabil).
Un rezultat normal face puțin probabilă prezența unei boli inflamatorii intestinale active.
7. Factori care pot influența rezultatul
Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene;
Infecții digestive recente;
Sângerări digestive;
Vârsta mică (copii sub 4 ani);
Recoltare sau păstrare incorectă a probei.
8. Analize complementare
Coprocultură și examen coproparazitologic – pentru excluderea infecțiilor digestive;
Proteina C reactivă (CRP) și VSH – markeri inflamatori sistemici, utili pentru evaluarea severității inflamației;
Hemoleucogramă – pentru identificarea anemiei sau a semnelor de inflamație;
Endoscopie digestivă inferioară (colonoscopie) – pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea extensiei leziunilor;
Teste imagistice (ecografie, RMN enterografie) – în evaluarea bolii Crohn.