Testul determină prezența lactoferinei, o proteină din granulele neutrofilelor, utilizată ca marker al inflamației intestinale. Determinarea în materiile fecale este indicată în diferențierea între bolile inflamatorii intestinale (IBD) și sindromul de colon iritabil.
*Termen de execuție:
2 zile lucrătoare
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Lactoferina este o proteină cu rol important în apărarea naturală a organismului, ce face parte din familia transferinelor, proteine care pot lega și transporta fierul. Lactoferina se găsește în secreții precum salivă, lacrimi sau laptele matern, dar și în anumite celule de apărare ale sistemului imunitar, numite neutrofile.
Atunci când la nivelul intestinului apare o inflamație, neutrofilele migrează în mucoasa intestinală și eliberează lactoferină, care ajunge în scaun. Din acest motiv, determinarea lactoferinei în materii fecale este considerată un marker direct al inflamației intestinale.
Pe lângă rolul său în apărare, lactoferina are și alte funcții:
ajută la reglarea cantității de fier disponibile pentru bacterii, împiedicându-le astfel să se dezvolte;
are efecte antimicrobiene și antivirale, sprijinind lupta împotriva infecțiilor;
are efecte antiinflamatorii și imunomodulatoare, contribuind la echilibrarea răspunsului imun.
Un avantaj important al acestei proteine este reprezentat de stabilitatea în materiile fecale, ceea ce permite detectarea ei în laborator chiar și la un timp după recoltare. De aceea, analiza lactoferinei fecale este o metodă non-invazivă și fiabilă de a diferenția între afecțiuni inflamatorii intestinale (cum sunt boala Crohn sau colita ulcerativă) și tulburări funcționale (precum sindromul de intestin iritabil), ce nu implică inflamație.
2. Indicații pentru testare
Determinarea lactoferinei în materii fecale este recomandată în mai multe situații clinice, având atât valoare diagnostică, cât și de monitorizare:
Diferențiere între afecțiuni inflamatorii și funcționale ale intestinului:
La pacienți cu diaree cronică, dureri abdominale, scădere în greutate sau alte simptome nespecifice, testul ajută la stabilirea probabilității unui proces inflamator activ.
În sindromul de intestin iritabil (IBS), lactoferina rămâne în general în limite normale, ceea ce o face utilă pentru excluderea inflamației.
Suspiciune de boală inflamatorie intestinală (IBD): boala Crohn și colita ulcerativă – atât în diagnostic inițial, cât și pentru aprecierea activității bolii.
Monitorizarea tratamentului în IBD: lactoferina poate fi utilizată pentru a evalua răspunsul la terapia antiinflamatoare sau biologică, fiind un indicator sensibil al reducerii infiltratului neutrofilic.
Detectarea inflamației în enterocolite infecțioase: în infecțiile bacteriene acute (de ex. Campylobacter, Salmonella, Shigella, Clostridium difficile), lactoferina crește semnificativ, reflectând răspunsul inflamator intens.
Evaluarea unor cauze rare de colită - colită ischemică, colită post-radioterapie, colită asociată cu medicamente.
Triaj pentru explorări endoscopice: poate ajuta la prioritizarea pacienților cu risc crescut de inflamație pentru colonoscopie sau endoscopie digestivă.
3. Pregătire pacient
Nu este necesară o pregătire specială înainte de recoltare.
Proba se recoltează la domiciliu, într-un recipient steril cu capac etanș, destinat materiilor fecale, fără mediu de transport.
Se recomandă prelevarea probei din cel puțin 2–3 zone diferite ale scaunului, pentru a obține un rezultat cât mai reprezentativ.
Se evită contaminarea cu urină, apă, hârtie igienică sau alte materiale.
Proba trebuie păstrată la frigider (2–8 °C) și adusă la laborator în cel mult 24–48 de ore de la recoltare, conform recomandărilor laboratorului.
4. Tipul probei recoltate: Materii fecale (scaun)
5. Valori de referință
Valorile normale pot varia în funcție de metoda și kit-ul de laborator utilizat. Orientativ, interpretarea rezultatelor se face astfel:
Negativ / în intervalul de referință – nu există dovezi de inflamație intestinală activă (absența infiltratului neutrofilic).
Valori intermediare - posibilă inflamație ușoară sau tranzitorie; se recomandă repetarea testului și corelarea cu alte investigații.
Pozitiv (valori crescute) – indică prezența inflamației intestinale active și justifică evaluări suplimentare (ex. investigații endoscopice, teste microbiologice).
Unitățile de măsură și pragurile exacte de pozitivitate se raportează conform standardului laboratorului care efectuează analiza.
7. Factori care pot influența rezultatul
Infecții digestive recente sau în curs – pot determina creșteri tranzitorii ale lactoferinei.
Administrarea de medicamente – antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), anumite antibiotice sau chimioterapice pot afecta integritatea mucoasei intestinale și pot influența rezultatul.
Manipulare necorespunzătoare a probei – nerespectarea condițiilor de păstrare (temperatura, timp până la predarea probei) poate afecta stabilitatea markerului.
Sângerări digestive – prezența sângelui în scaun poate coexista cu inflamația, necesitând corelare cu alte teste (ex. hemoglobină, sânge ocult).
Vârsta mică (sugari) – pot exista valori diferite fiziologic; interpretarea se face conform intervalelor specifice vârstei, acolo unde acestea sunt disponibile.