Anticorpi anti-insulina

Descriere generală

Insulina este un hormon produs de celulele beta ale pancreasului, cu rol esențial în reglarea glicemiei. Anticorpii anti-insulină sunt proteine produse de sistemul imunitar, îndreptate împotriva insulinei.

Aceștia pot apărea ca autoanticorpi împotriva insulinei produse de organism, în contextul diabetului autoimun, sau ca anticorpi formați după administrarea insulinei ca tratament.

Analiza determină cantitativ anticorpii anti-insulină de tip IgG, prin metoda ELISA. Testul nu diferențiază anticorpii apăruți spontan de cei induși de tratamentul cu insulină.

Indicații testare

Analiza poate fi recomandată de medic pentru:

• Investigarea unei posibile cauze autoimune a diabetului, împreună cu alți autoanticorpi specifici, preferabil înainte de începerea tratamentului cu insulină.
  
• Evaluarea hipoglicemiei neexplicate, în special când este asociată cu valori crescute ale insulinei și se suspectează sindromul insulinic autoimun, o afecțiune rară.
  
• Investigarea unor variații importante, neexplicate, ale glicemiei sau a unui răspuns neobișnuit la insulinoterapie, dacă se suspectează implicarea anticorpilor anti-insulină.
  

Testul nu înlocuiește glicemia sau hemoglobina glicozilată în diagnosticul diabetului și nu este utilizat izolat pentru stabilirea riscului de diabet de tip 1.

Pregătire pacient

• În general, pentru această analiză nu este necesar repaus alimentar. Dacă se recoltează concomitent alte analize, se respectă instrucțiunile de pregătire corespunzătoare acestora.
  
• Informați medicul și personalul de recoltare despre tratamentul actual sau anterior cu insulină.
  
• Pentru investigarea diabetului autoimun, recoltarea este preferabilă înainte de începerea insulinoterapiei, deoarece tratamentul poate determina apariția anticorpilor anti-insulină. Tratamentul necesar nu trebuie amânat pentru efectuarea analizei.
  
• Nu întrerupeți și nu modificați tratamentul cu insulină fără recomandarea medicului.
  

Tipul probei recoltate

Sânge venos

Metodă

ELISA

Valori de referință

Valorile de referință sunt specifice metodei utilizate. Pentru interpretare se consultă intervalul menționat pe buletinul de analiză.

Interpretare rezultate

Rezultatele sunt interpretate de medic în raport cu simptomele, istoricul pacientului, tratamentul cu insulină și celelalte investigații de laborator.

Anticorpi anti-insulină IgG crescuți

La persoanele care nu au primit tratament cu insulină, o valoare crescută poate sugera o cauză autoimună a diabetului. Rezultatul se interpretează împreună cu datele clinice și cu rezultatele altor autoanticorpi specifici. Prezența anticorpilor anti-insulină nu confirmă, singură, diagnosticul de diabet de tip 1.

La persoanele tratate cu insulină, o valoare crescută poate reflecta răspunsul imun la tratament. Prezența anticorpilor nu înseamnă automat că eficiența insulinei este afectată. În anumite situații, aceștia pot modifica disponibilitatea insulinei și pot contribui la dezechilibre glicemice.

În contextul hipoglicemiei neexplicate, identificarea anticorpilor poate contribui la investigarea unui mecanism autoimun. Diagnosticul sindromului insulinic autoimun necesită însă corelarea rezultatelor cu episoadele de hipoglicemie documentate, valorile insulinei și ale peptidului C, precum și cu alte investigații, după caz.

Anticorpi anti-insulină IgG în limite normale

O valoare sub 10 U/mL este considerată un rezultat negativ pentru metoda utilizată.

Rezultatul nu exclude diabetul autoimun, deoarece pot fi prezenți alți autoanticorpi asociați bolii.

Factori care pot influența rezultatul și limitele analizei

• Tratamentul cu insulină: poate determina apariția anticorpilor anti-insulină și limitează interpretarea acestora ca markeri ai autoimunității spontane.
  
• Metoda utilizată: testele pentru anticorpi anti-insulină pot avea performanțe diferite; rezultatele obținute prin metode diferite nu sunt întotdeauna direct comparabile.
  
• Clasa anticorpilor: această analiză determină anticorpii IgG și nu evaluează toate clasele de anticorpi împotriva insulinei. Nu stabilește diagnosticul unei alergii la insulină mediate de IgE.
  
• Semnificația clinică: nivelul anticorpilor nu reprezintă, prin el însuși, o măsură a severității bolii sau a efectului lor asupra glicemiei.
  
• Anticorpii anti-insulină pot interfera cu unele metode de dozare a insulinei, ceea ce poate necesita investigații suplimentare pentru interpretarea insulinemiei.
  

Analize complementare

În funcție de motivul testării, medicul poate recomanda:

• Anticorpi anti-GAD65;
  
• Anticorpi anti-IA-2;
  
• Anticorpi anti-ZnT8;
  
• Glicemie;
  
• Hemoglobină glicozilată (HbA1c);
  
• Peptid C;
  
• Insulină.